Tuesday, November 28, 2006

school :)


Sunday, November 26, 2006

azi, studio...






Tuesday, November 21, 2006

masina timpului

dixie

Sunday, November 19, 2006

tarziu de toamna

marturisire muta

Thursday, November 16, 2006

aday


daca e toamna si e dimineata poti sa te dai in leagan, copiii sunt inca la scoala. si daca esti mic si speriat, poti sa te ascunzi dupa o frunza galbena si nu te mai vede nimeni. dar daca vrei sa dormi acolo, in parc... asta nu se poate! e prea frumos ca sa adormi.

Saturday, November 11, 2006

underground story






Thursday, November 09, 2006

despre oras.




distanta...

Fiecare gand ce-a devenit cuvant
ascunde cate o scrisoare de dragoste
trimisa cu emotie in larg...
Biata ta corabie cu panze sfasiate pluteste la voia intamplarii.
Tu i-ai sfasiat panzele ca sa nu mai raspunzi de ea
si marea sa aleaga la cine sa te duca.
Imbietor sa, imposibil sa nu
Te-ndragostesti de distanta dintre voi,
Acel vid pe care-l umpli naiv cu cele mai frumoase nascociri...

Tuesday, November 07, 2006

Cand Dumnezeu are chef de joaca

Pe o strada nepavata cativa copii desculti mananca struguri.
Pe aceeasi strada nepavata un copil descult trage cu pistolul.
El nu a primit struguri, a primit un pistol.
Nici unul nu a primit o pereche de ghete.

Mie mi-a daruit tata un nikon acum cativa ani, pentru ca nu stia sa-l foloseasca. Il primise si el de la cineva... L-am scos la lumina de curand, asadar - de pe film, neprelucrate:



Monday, November 06, 2006

Poveste fara titlu - Capitolul II

Luni mi-a daruit o castana. Ne-am intalnit emotionati pe o strada ingusta, printre ziduri ingalbenite de toamna, nu de timp... era dimineata, imi tineam degetele lipite de paharul stupid, gandit anume sa nu lase cafeaua sa-mi incalzeasca mainile, cred ca aveam si nasul rosu, iar picioarele imi tremurau, nu garantez ca de frig. Nimic mai pitoresc, ce pot sa spun... Dar ea nu parea sa bage in seama detaliile astea. A scos o castana din buzunar, a invartit-o putin pe degete, apoi a asezat-o cu grija in palma si mi-a intins-o. „Am cules-o in drum spre tine”. A vazut ca ezitam. Nu neaparat pentru ca nu stiam ce-as putea sa fac cu o castana, dar imi venea greu sa ma despart de paharul cat de cat caldut. Asa ca s-a apropiat de mine, mi-a varat castana in buzunar si si-a pus mainile calde peste ale mele. Aici am simtit nevoia sa intervin cu o replica foarte desteapta sau sa am indeajuns de mult tupeu incat sa las paharul sa cada, sa o apuc de maini si sa o sarut. Dar mintea ei parea departe de asemenea scenarii, cauta atenta ceva in jur. Doar mainile erau cu mine. Urechile nu, buzele nu, ochii nici atat. Ne-am plimbat pe piatra cubica ore intregi, cu mainile in buzunare, ea povestind nimicuri pentru ca eu sa uit de frig, eu povestind tampenii pentru ca ea sa rada... din cand in cand simteam castana in buzunarul stang si in sinea mea ma bucuram ca un prost, de parca as fi furat ceva de pret... si am tinut-o asa pana seara... eu povestindu-i grozavii ca sa ridice privirea la mine, ea povestindu-mi ganduri simple ca sa ma indragostesc de ea... Nici n-am opus rezistenta. Am cazut ca un soldat care alearga catre oastea inamica, neinarmat si injurand in gura mare.


Marti ne-am dus la cinemateca si am stat la toate filmele. Miercuri am vrut sa mergem la observatorul astronomic pentru ca ii povestisem de nu stiu ce constelatie si era convinsa ca bat campii, iar eu vroiam sa ii demonstrez ca am dreptate... dar ne-am luat cu vorba pe o banca si am ramas acolo pana s-a innorat si a inceput sa ploua. Mai bine, oricum nu eram nici eu foarte convins ca am dreptate cu constelatia. Joi inca ploua... am vrut sa-i arat unde stau dar a spus ca nu vrea sa stie, i-am propus sa mergem la ea, dar mi-a spus ca nu-i nimic interesant acolo. Asa ca am inchiriat o mansarda mica, urata, nemobilata si mai ales neincalzita, ne-am asezat sub fereastra si am mancat covrigi cu mainile inghetate. Nu eram saraci, doar ca nu ne doream mare lucru. Am dormit acolo, unul langa altul. De fapt ea a dormit, eu pandeam cu emotie ochii ei pe sub pleoape, frematand curiosi prin alte lumi. Vineri nu a mai plouat si a vrut sa se dea in leagan, asa ca ne-am dus in primul parc. „De ce nu isi pun oamenii leagane si in casa, o fi asa greu?” Eram indeajuns de indragostit incat sa-mi petrec toata noaptea dand gauri in tavan, si montand leagane in mijlocul mansardei. Nu, nu la figurat, chiar am facut asta. Sambata am ramas in leaganele idioate, pana mi-a venit sa vomit si m-am intins pe jos. Ea a disparut vreo ora, m-am gandit ca s-o fi dus sa-mi ia ceva de la farmacie, dar a venit cu o saltea, niste paturi si un resou. Ne-am apucat deci sa aducem lucruri in mansarda. Carti, lampi, creioane colorate, tot felul de prostii... Nu prea vroiam sa inteleg pe atunci ce inseamna toate astea, le traiam si atat. „Nici macar nu ne-am sarutat, dar intr-un fel locuim impreuna... asta insemna oare ca a uitat de toata treaba cu ziua a opta?”

La asta ma gandeam eu duminica seara, cand inca nu reusisem sa dau de ea. Nu eram prea ingrijorat pentru ca ma gandeam ca luni e ziua a opta. „Desi noi ne-am cunoscut duminica trecuta, aia o fi fost prima zi. Deci azi ar fi...”. Si m-am nelinistit. Stateam in mansarda sub fereastra, cu o carte in brate. Am lasat-o deoparte si m-am ridicat nervos. Incercam sa-mi amintesc moment cu moment tot ce se intamplase de dimineata. Hai, concentreaza-te. Ai jignit-o cu ceva? Ai facut vreo tampenie? Deci... Ne-am trezit, si-a pus doua perechi de sosete groase si s-a jucat pe parchet ca pe gheata, a dat cu fundu’ de pamant de vreo doua ori si eu am ras de ea, sigur nu e din cauza asta, am mancat ceva, ne-am apucat sa desenam cu ceracolor pe unul din pereti, ea un copac, eu o femeie dezbracata – sa vezi ca asta o fi! Dar nu, nu are cum, mai ales ca incerca sa fie un desen artistic si nu pornografic! Mai departe... Mi-a povestit despre un film care i-a placut mult, apoi mi-a spus ca trebuie sa fuga la un curs si ca ne vedem mai pe seara. Asta a fost tot. Am incercat sa o mai sun o data dar avea telefonul inchis. Ma plimbam aiurea prin camera. Nu e mare lucru, ce daca nu mai vine. Ai cunoscut o fata, ai pierdut vremea cu ea o saptamana, nici nu ai apucat sa te implici, nu e asa grav. Pe naiba, deja imi adunam in minte toate informatiile pe care le aveam despre ea ca sa incerc sa o gasesc eu daca nu apare. Cred ca eram disperat, asta e cuvantul bun. Nu mai aveam chef sa imi explic de ce, sau de ce nu ar fi trebuit sa fiu. M-am uitat la femeia goala de pe perete. Nu, nu se poate sa se fi suparat din asa ceva. Si totusi trecuse de 12, era deja luni, si ea nu venise...

Saturday, November 04, 2006

the




Thursday, November 02, 2006

din ea...

Si-a pus palmele la ochi si lumea nu o mai vede, se strange vaga inauntrul ei, e pamant, din ea cresc zambile albastre, e apa, din ea se naste o planeta, e lumina, din ea se naste intuneric, e femeie, din ea se naste un barbat, e mama, din ea se naste ea insasi, pentru nimeni si pentru toti, nu pentru ca ar fi vrut, nici pentru ca n-ar fi vrut, ci pentru ca asa se intampla, imbratiseaza linistita noua lume, deschide ochii curioasa... ea s-a nascut raspuns, din ea se naste o intrebare.