
Mica de tot, s-a lungit printre firele de iarba si nu o mai vede nimeni, cu picioarele intinse, cu o buburuza gadilandu-i lobul urechii, cu pleoapele ca doua jaluzele din lemn la fereastra dintre lumi, ceva se leagana undeva deasupra, ape si copaci impletite in codite roscate, diapozitive deteriorate de tot ce invatase pana atunci, ar vrea sa opreasca o imagine in loc, dar umbrele freamata din ce in ce mai tare iar soarele a explodat in mii de sori, simte pamantul cald si umed in talpi si-n palme, poate ca are sapte ani, poate ca are saptezeci, sau cate o varsta pentru fiecare soare de pe noul cer...