happy new year!

sa aveti un 2008 plin de zambete, liniste si iubire!

exposed

s-he

jazzy mood V

La ce te gandesti?

Ascultam cum respiri. Eram doar o ureche.

Degetele lui curg pensule pe cearcanele ei.

Ce simti?

Simt albastru rece si moale. Picteaza-mi si sprancene.

Ti-am facut sprancene. Sunt putin incruntate.

Atunci fa-mi un zambet mic sa compenseze.

Degetele lui rad prostute pe buzele ei.

Uite, ai dinti de lapte.

Acum sunt o ureche, niste rame pentru ochi si zambet gata sa devina adult.

Antebratele lui miros a paine calda si flori de tei.

Vrei sa iti pictez si ochi?

Lasa, vad mai multe asa.

Si daca nu vezi lucrurile importante, pe cine dam vina?

Vad ce e de vazut, fara vinovati.

Atunci iti pictez degete, sa atingi ce nu vezi.

Mai bine picteaza-mi un pian pe sira spinarii.

Alb si negru?

Improvizeaza.

El improvizeaza.

Ma gadili.

El insista.

Ea se razbuna.

Degetele lui picteaza clape incolore pe spatele ei.

Ea le incalceste cu corzi de chitara.

El rade si planuieste un contraatac din do major.

Degetele ei picteaza cutiute muzicale pe gandurile lui.

Se impaca blanzi si somnorosi, in la minor.

Nu tristi. Senini. Imbratisati. El in loc de ea. Ea in loc de el.

poveste verde

...Cand au ajuns in varf s-au descaltat. Ea a cules flori, el a chemat norii. S-au intins in iarba si s-au acoperit cu cerul.

Mi-e somn, spuse buza lui de jos.

Intinde-te pe geana mea, ii raspunse pleoapa ei stanga.

Sarutul lui si-a facut hamac din geana ei si-a adormit zambind intr-o poveste verde cu vant in loc de zmei si fragi in loc de zane.

fashion east fair faces

vineri dimineata, decembrie

Multa lumina. Frig. Si-a aplecat capul si isi priveste degetele printre suvite de par nepieptanate. Sunt nepieptanate pentru ca a dormit la el. Acum se intoarce acasa. S-a oprit intr-o statie de autobuz desi nu trebuie sa ia autobuzul. Soarele se amesteca naiv cu parul si ea a intepenit acolo. Mainile, picioarele, privirea au adormit intr-o lene calduta, buzele s-au blocat si ele intr-un zambet calm. Nu vrea nimic, nu e fericita, nu e trista, nu trebuie sa ajunga nicaieri, nu deruleaza amintiri si nici nu isi face planuri de viitor. Nu viseaza la nimic, nu-si imagineaza nimic. Sta intr-o statie de autobuz, printre oameni care se inghesuie sa prinda locuri, printre sacose, ziare, tigari neterminate, covrigi reci, bocanci cu urme uscate de noroi, caciuli de blana, nemultumiri, aspiratii, regrete, temeri, fluturasi in stomac, esecuri, discursuri, socoteli, blazari, motivatii, freamat uman familiar si firesc, plusuri si minusuri care se anuleaza intr-un amestec lipsit de eroi, vinovati si adevaruri absolute... portative, cortine, aplauze, virgule, puncte de suspensie, cratime puse gresit, imperfectul perfect, nici un figurant, numai actori principali si un singur spectator, cel mai bun spectator: tacut, intelegator, rabdator si plin de admiratie. Peste cateva minute se va ridica si isi va continua drumul. Probabil o sa isi cumpere un covrig si, inainte sa analizeze ce are de facut in urmatoarele ore, isi va aminti zambind de felul in care miroase umarul lui incins.

pauleta & ally