Monday, October 20, 2008

documentar despre o iubire oarecare

Timpul radea
de noi toti asa cum ar rade
Chaplin de oamenii care rad
la filmele lui fara sa planga.

Ei
Firava, moale, calda, rea, senina, furioasa, cand uiti ca sunt aici, cand spui ca nu-ti mai pasa
Stangaci, absurd, neinceput, neterminat, netuns si mai ales nebarbierit, cand minti, cand taci, copil nelinistit
Cand esti
Cand esti
Cu un cearsaf infasurat pe solduri, cand imi arunci un zambet peste umar
Cand dai un telefon la munca si minti ca esti racit
Sa mai dormim putin
Sa mai trisam putin
Inca o tigara
Inca o melodie
Sa mai uitam putin
De noi
Irepetabila
Irepetabil

Ea
Ce spuneam eu in cuvinte auzea el cu urechile, tot ce spuneam printre cuvinte a ramas suspendat in vidul dintre noi.
Ne uitam corpurile in aceeasi incapere, iar gandurile si visele zburau departe, ale mele in sus, ale lui in jos... poate daca ar fi ocolit pamantul s-ar fi intalnit pe undeva.

El
Parca n-au durat toate mai mult de-o melodie. Ma enerveaza ca nu mai gasesc discul. Ea a disparut asa cum dispar prosoapele murdare din camera de hotel si apar unele noi. A disparut poate inainte sa se termine melodia si inca pleaca, in reluare, in fiecare zi pleaca, in fiecare dimineata ma trezesc si intind mana dupa ea in pat si in fiecare dimineata ea nu e acolo, in felul ala... de parca tocmai a plecat.

Povestitorul


Uneori cand rad fericiti li se face teama de fericirea lor, se intristeaza, se iau in brate de parca ar urma sa moara in minutul urmator.
Ce nu stie ea:
In noaptea din restaurant, ea credea ca el e cu mintea in alta parte. El de fapt ii privea reflexia in geamul de langa masa, ii studia indragostit ridurile mici de langa ochi.
Ce nu stie el:
In dimineata in care ea a plecat, nu si-ar fi dorit nimic mai mult decat sa ramana.


Interviul

Reporter: A dat vreunul mai mult, a vrut vreunul mai mult?
Povestitor: Nu, doar nu s-au sincronizat. Ghinion.
A fost o noapte in care el s-a dus sa doarma, iar ea a mai ramas pe net.
A mai fost o noapte in care ea s-a dus sa doarma, iar el a mai ramas pe net.
Contratimp, vezi, nu e vina lor...
Pe o foaie au desenat un cerc cu doua aripi, una mai stramba, una mai lunga, dar lipite de aceeasi linie, si au scris prin cer drumuri in doi pe care nu le banuim.
Foaia a ramas sub o cutie albastra in camera in care nimeni nu mai iubeste acum pe nimeni.
Reporter: Deci e un final trist?
Povestitorul: Nu cred ca avem dreptul sa vorbim de vreun final in cazul asta...
Reporter: Dar se impaca? Isi gasesc fericirea altundeva? Raman nefericiti? Fac copii nefericiti?
Povestitorul plecase, era saxofonist si avea concert in 20 de minute.

Epilog
Noaptea isi sfasie rochia de mireasa
In fante de lumina, lungi si reci.
Mirele se imbatase si adormise
La sanul unui acordeon.
Lautarul nu isi permitea sa plece
Iar mireasa nu isi permitea sa planga.
In noaptea asta trista si insingurata fara ploaie
Pe-un drum marcat de proiectiile ferestrelor unor insomniaci
Ne-am intalnit batrani si fara vise
Seci
Si cum nu mai aveau ce sa ne fure
Ne-am mai permis un (poate ultim) inceput

20 comments:

Jul said...

Auch! Adica e grozav ce-ai scris!

Thyamarkos said...

Felicitări! Ca tot ce am găsit pe blog-ul tău, şi acest post este superb, încărcat cu emoţie până la o sublimă limită de decenţă... adică nici mult, nici puţin, ci exact atât cât poate suporta un suflet. Succese in continuare!

Mel said...

aplauze

D@n said...

tulburator. absolut superb.

"Ne-am intalnit batrani si fara vise
Seci
Si cum nu mai aveau ce sa ne fure
Ne-am mai permis un (poate ultim) inceput"


suna a joi din "ne vedem joi":)

ma ning in fluturi said...

copilareala superba :)bravo!!!!

adinahutanu said...

imi place mult cum scrii, sunt cititor fidel... so i just passed by to say hi.

Patrix said...

Alexutzo, you've made my day! :)

Stelar92 said...

Uneori te gandesti ce cuvant ai fi schimbat, ce ai mai fi spus tu. alteori, orice cuvant in plus...ar fi fost in plus.

marlin said...

Minunat ,absolut minunat...Ma duce cu gandul la jazzy moods(mi-ar place sa mai citesc ceva nou si pe acolo)

corx said...

marturisesc ca m-am regasit in cuvintele tale. m-a fascinat acest documentar!

ammelie said...

Tulburator.
Invaluitor, ca o melodie veche sau ca fumul de tigara.
De multe ori, imi doresc sa pot inrama cuvintele tale si sa le privesc ca pe un tablou.

Anonymous said...

Sublima descriere a unei povesti atit de triste. Cu siguranta , el ar mai fi vrut sa spuna multe iar ea ar fi fost dispusa sa ierte. Pacat...

pauzadetigara said...

Toate laudele de bn chiar f bn...

Iubirea said...

Fara cuvinte...

michiyuki said...

Blogul tau e fascinant...am nimerit din greseala, dar o sa revin cu drag!!

claudia said...

e primul text pe care il citesc la tine aici si ma gandeam cat o sa mai fug...superba povestea!

claudia said...

as vrea doar sa nu mai fug si sa nu ma mai pierd...superba povestea!

Gopo said...

:) prima care priveste cu atentie

Anonymous said...

imi e atat de dor...am atatea regrete. ei bine...erati doi. sint foarte multe de spus dar in afara forumurilor atit de populare. eu nu imi pot lua ochii de pe blogul tau , nici el de altfel ...;)

Anne. said...

Stiu ca postarea asta este destul de veche dar m-a impresionat si mi-a placut atat de mult incat nu m-am putut abtine sa nu iti trimit comentariul asta.

M-a facut sa zambesc, lucru greu de facut pentru mine astazi.

Superba poveste. :]
Felicitari!