Friday, February 29, 2008

mihaela teleoaca



cred ca a fost cea mai fun sedinta in studio de pana acum...
mai multe pe expose

Sunday, February 24, 2008

iepure - turist la sinaia












Friday, February 22, 2008

gala avanpremiere 2008






(sau cum se distreaza alexunu la evenimente fashion :P)

Wednesday, February 20, 2008

little she

Monday, February 18, 2008

3



la o biserica...


Tuesday, February 12, 2008

pana-n vama



era in plan sa mergem la munte. nu stiu ce s-a intamplat :)
ne-am trezit intr-un personal cat un vagon de lung si tot atat de scurt, undeva intre constanta si mangalia. afara soare, fulgi mari de zapada (din aia care plutesc incert de parca le-ar fi lene sa aterizeze), marea, februarie, inauntru parca alta lume...



in micul golf din 2 mai - o mare familie fericita de lisite. ele stau una langa alta si se leagana cu valurile. probabil ca le e frig, dar par linistite si impacate. poate pentru ca nu trebuie sa se intoarca la bucuresti a doua zi :)




si pe plaja din vama, catelul dani e fericit cu femeia lui. au decis sa mearga cu noi pe jos pana in 2 mai si s-au purtat ca doi indragostiti tot drumul.


e frumos la mare si in februarie. chiar daca trebuie sa te intorci la bucuresti a doua zi. sau mai ales daca trebuie sa te intorci la bucuresti a doua zi.
:)

Friday, February 08, 2008

desene alexunice :)



Thursday, February 07, 2008

alexandra

Saturday, February 02, 2008

Erou.


Cand s-a trezit era aproape seara. A deschis fereastra si s-a facut curent. Era descult si avea buzele uscate. Si rosii, de la vin. A facut un pas pe balcon. Gresia e si mai rece in februarie. Vara s-ar fi bucurat sa se trezeasca transpirat si sa leneveasca descult pe cele doua placi de gresie pe care nu ajunge soarele. Dar in februarie lucrurile stau altfel. Abia te trezesti si soarele apune. Undeva in strada se grabesc spre casa doi baieti pe biciclete. Ei probabil se bucura, mai e putin si vine primavara. El se va trezi tarziu in weekend si primavara. Si vara. Cu buzele rosii de la vin.
Dar azi ii e lene sa se intinda dupa telefon si sa caute pe cineva cu care sa manance. De dimineata, de pranz sau de seara. Azi vrea sa faca un dus si sa se plimbe aiurea. Sau sa ramana inca doua ore langa fereastra, numarand copii cu biciclete. Azi vrea sa opreasca timpul si sa plece sau sa stea in cautarea sau in asteptarea acelui mare adevar absolut. Ii vine sa rada de gandul lui caraghios. Si rade, ca doar nu-l aude nimeni.
Cand s-a trezit era foarte frig si intuneric. Adormise pe balconul inchis, sub fereastra deschisa. In asteptarea acelui mare adevar absolut. Tot cu buzele rosii de la vin. S-a ridicat si a inchis fereastra. Apoi a ramas cu nasul lipit de geamul rece. In februarie geamul de la fereastra e mai rece decat in iulie. In iulie s-ar fi bucurat sa se intoarca obosit acasa, sa ii fie cald si sa gaseasca un geam rece de care sa isi sprijine nasul pentru cateva minute. Inainte sa sune pe cineva cu care sa manance in oras. De seara. Apoi sa bea un vin.
A auzit un mic clinchet de claxon de bicicleta afara, apoi un tipat si o busitura. A deschis iar fereastra. Chiar in fata alimentarei, un baiat a intrat cu bicicleta intr-o masina parcata. Incercase sa evite un cuplu de batranei care n-au avut timp sa-i faca loc. Ii vede pe toti trei luminati de neoanele de la alimentara. Batraneii aplecati grijulii deasupra baiatului. Baiatul cu o mare gaura in blugi, sub genunchiul stang. Si o julitura frumoasa. Nimeni nu a patit nimic.
Cand era mic se mandrea cu juliturile lui. Cine avea buba cea mai mare si coaja care se desprinde cel mai spectaculos devenea un fel de razboinic in ochii celorlalti. Chiar daca in momentul impactului avusese obrajii plini de praf, muci si lacrimi. Nimeni nu vorbea despre asta. Ranile cicatrizate erau importante. Cand ti le examinai seara inainte de culcare retraiai senzatia de asfalt cu gropi tremurand sub roti, pedalele vibrand sub talpi, gata sa scape de sub control, vantul si praful pe obraji, ceilalti baieti urland din fata dupa tine sa te grabesti, mama urland de la una din ferestre sa vii la masa, vecinul care isi repara dacia cu care nu pleaca niciodata nicaieri, ea in fusta si adidasi, cu o papusa in mana, privindu-te dezaprobator, apuci sa o vezi pentru o secunda, exact cat iti trebuie sa iei cea mai mare groapa cu roata din fata si sa zbori pe burta, ti-e frica, dar razi in sinea ta, ce curajos o sa pari in fata ei cand o sa te ridici, julit, insangerat, ea ingrijorata, ceilalti baieti batandu-te pe umar plini de respect si mama care n-o sa te mai lase sa iesi cu bicicleta doua saptamani. Un erou. Si de neuitat - imaginea fustei ei si a adidasilor in timp ce zbori peste toate gropile, toate bicicletele, toate strazile cu copii care se joaca, atunci cand se opreste timpul in loc intr-un simplu, incontestabil adevar, atat cat poate fi el de absolut.
Baiatul s-a ridicat, bicicleta e stramba si i-a sarit lantul. Bodogane si pleaca spre casa tarandu-si tancul avariat pe langa el. Micul razboinic. Batranii intra in alimentara. El e inca descult si buzele lui rosii de la vin zambesc calm si linistit, fara sa caute, fara sa astepte.