Wednesday, July 30, 2008

midori





Monday, July 28, 2008

in cautarea unei fraze

e oficial, astept o fraza pentru inceputul urmatoarei povesti cu final deschis :) cine se simte inspirat, sa lase un comentariu...




Sunday, July 27, 2008

introducing serious john








Thursday, July 24, 2008

little wing

Monday, July 21, 2008

cum se termina?

Lex a ales prima propozitie, Alexunu a continuat, acum asteptam un final. Cine vrea, e liber sa termine povestea dupa cum ii place :)


Cand copiii sar peste sant, Aura deschide fereastra si se uita la ei. Santul este in spatele blocului dintotdeauna. Aura avea mai putin de cinci ani cand a incercat prima oara sa sara peste el. Fratele ei i-a promis ca o invata sa mearga pe bicicleta daca reuseste sa ajunga pe partea cealalta si sa evite si balta. Santul e lung de trei metri, lat de un metru si jumatate, iar adancimea variaza in functie de nevoile copiilor din cartier. Cand ploua, se pun cele mai importante pariuri. Santul este plin de apa si inconjurat de balti. Mai multe obstacole, mize mai mari, o ocupatie buna pentru zilele ploioase si apoi multe zile cu tuse si muci. Aura si-a luat avant, dar a alunecat exact in momentul sariturii, a aterizat cu burta in marginea cealalta a santului si cu nasul in balta de langa. Noroc ca nu erau si ceilalti copii acolo. Pana la urma tot a invatat sa mearga pe bicicleta, doar ca avea 12 ani si a trebuit sa il lase pe Doru sa o sarute pe buze.

Aura are acum 34 de ani si locuieste cu tatal ei in apartamentul de doua camere in care a locuit de cand s-a nascut. Santul tot acolo. Mama Aurei a murit la cateva saptamani dupa marele incident, iar fratele traieste in Canada cu o sotie mulatra si trei copii din care unul e in intregime negru. Tatal Aurei e un betiv inofensiv si plictisit. Bea si se uita la televizor, nu reprezinta o amenintare pentru nimeni, toti oamenii care l-au cunoscut nici nu mai stiu ca traieste. Aura lucreaza la un mini-market in coltul strazii, nu poarta tocuri si nu adoarme mai tarziu de ora 11 seara. Isi doreste in secret ca cineva sa scrie o carte despre ea, cartea sa inceapa cu viata ei reala si sa se termine cu ceva mai interesant. Nu stie exact cum, are mai multe variante. Intr-una din ele, Aura se intoarce de la munca intr-o seara si isi gaseste tatal mort in bucatarie. In mod normal s-ar gandi ca bietul betiv a murit de plictiseala sau in urma unei come alcoolice, insa omul nu s-a mai deplasat pana in bucatarie de mai bine de 9 ani, asadar Aura porneste o intreaga ancheta. De ce ar omori cineva un om care abia daca mai exista, fara sa fure nimic din casa? In alta varianta, Aura fredoneaza I will always love you in timp ce aseaza conservele cu peste pe al doilea raft de jos si un barbat batran, bogat si plin de farmec este atat de impresionat de aerul ei romantic, incat decide sa o duca departe si sa o transforme intr-o stea de cinema. Acolo Aura devine frumoasa si culta, multi barbati se indragostesc de ea, dar Aura ii paraseste pe toti si la 52 de ani se sinucide lasand in urma o scrisoare trista in care povesteste despre Doru si recunoaste ca a fost marea, de fapt singura ei iubire. In vremea asta Doru duce o viata plicticoasa cu sotia lui si cand citeste scrisoarea isi da seama ca a fost un dobitoc si plange nefericit si dezumanizat pana la sfarsitul vietii lui de nimic. Mai sunt variante in care Aura calatoreste prin toata lumea facand fapte bune sau descopera un leac pentru vreo boala incurabila, dar de fiecare data cand isi imagineaza cum ar mai putea decurge viata ei intr-un roman, varianta cu Doru care sufera revine cel mai des. Nu a indraznit niciodata sa isi imagineze un final in care Doru ar veni tremurand tot in mini-market, anuntand-o ca si-a parasit nevasta, ca in toti anii astia nu a trecut o zi fara sa regrete ce s-a intamplat, ca nu poate trai fara ea si asa mai departe; varianta in care ar plange amandoi imbratisati si ar fugi in lume cu bani putini si vise multe... Nu, la asta nu isi permite sa se gandeasca. Pe de o parte pentru ca inca e furioasa si ar vrea sa-l vada pe Doru suferind, pe de alta parte pentru ca ii e teama sa nu ramana blocata in acest fals si au trait fericiti pana la adanci batraneti.

Zilele Aurei sunt la fel. Se plimba absenta prin propria-i viata de parca nu ar fi a ei, nu vorbeste cu multa lume, ii prajeste paine tatalui dimineata si seara si, uneori, cand ploua, se uita pe fereastra la copiii care sar peste sant. Le asculta rasetele sau batjocura inocenta, e atenta la pariurile care se pun, are preferatii ei si se intreaba cum va arata viata lor peste 20 de ani. Fetita tunsa scurt care poarta mereu adidasi portocalii a reusit sa sara peste sant si a primit in dar bicicleta veche a unui vecin mai mare. Aura se gandeste ca fetita cu adidasi portocalii nu va trebui sa lase un Doru sa o sarute in schimbul lectiilor de mers pe bicicleta. Ea o sa se plimbe libera si mandra prin cartier, poate si mai departe, pe bulevardul principal. O sa aiba o slujba bine platita si o sa se duca in concedii in cele mai exotice locuri din lume, in fiecare vara cu alt amant. Aura e mandra de fetita cu adidasi portocalii si zambeste de fiecare data cand o vede ridicandu-se de jos fara sa planga, scuturandu-si genunchii plini de praf si incercand inca o data sa mearga mai mult de 5 metri fara sa ii tina cineva saua.

Doru statuse langa Aura zile intregi pana a invatat. Era rabdator si bland, radea de ea cu drag si o privea in ochi cand ii mai aranja parul de pe frunte. Nu a mai incercat sa o sarute, desi Aura si-ar fi dorit. Stateau linistiti impreuna in fiecare dupa amiaza, doar ei si bicicleta. Doru ar fi vrut sa se faca marinar, iar Aura visa sa fie proprietara unui restaurand mic si elegant in Paris. Acum Doru lucreaza la casieria din gara, iar Aura aranjeaza conserve pe rafturi. Cand ea avea 17 ani, iar el 19, au facut dragoste pentru prima oara, in camera lui, cu bunica trebaluind prin bucatarie. Au fost tacuti si nepriceputi, au ras unul de celalalt si s-au minunat de ce incercau ei sa faca acolo. Urmatoarele dati a fost din ce in ce mai interesant. Cand s-au plictisit de sex au inceput iar sa vorbeasca despre viitorul lor. Doru vroia acum sa aiba un yacht al lui cu care sa bata marile in lung si in lat, iar Aura isi ridicase restaurantul la gradul de hotel plus restaurant. Tot in Paris. Ii mergea indeajuns de bine incat in majoritatea timpului putea sa stea cu Doru pe yacht, sa pescuiasca, sa cunoasca oameni ciudati de prin insule si sa cante cu ei la chitara. Stateau dezbracati pana tarziu in camera lui mica si galbuie, cu bunica sforaind la televizor in sufragerie, si isi imaginau furtuni pe mare din care ar scapa triumfatori, triburi amenintatoare care s-ar dovedi a fi niste oameni buni si prietenosi cu care te intelegi prin semne si dansezi pe plaja, au luat un atlas si au inceput sa faca trasee, au calculat cati bani trebuie sa stranga pentru un yacht si cat trebuie sa castige Aura de pe urma hotelului pentru ca viata lor pe mari sa fie lipsita de griji. La urma urmei, putea sa isi faca un hotel si la ei in oras, nu trebuia neaparat sa fie la Paris, iar Doru putea sa o ajute cu calcule si decizii. La inceput Aura ar fi facut mancaruri sofisticate in micul restaurant, ar fi stat de vorba cu clientii, ar fi adus un pianist batran sa le cante in surdina iar sambata seara poate si un saxofonist. Cand se entuziasmau prea tare din pricina viitorului care arata atat de frumos in imaginatia lor, Aura si Doru se sarutau si faceau iar dragoste, putin mai galagiosi de la atata emotie si fericire. Uneori se trezea bunica si o auzeau bodoganind nemultumita pe hol si prin bucatarie. Aura si Doru trageau doua paturi peste ei si radeau pana nu mai aveau aer. Pe yachtul lor or sa poata urla in timpul sexului fara sa deranjeze nici o bunica.

Doru nu s-a dus la facultate. S-a angajat temporar ca gradinar la seful de gara, dupa o vorba buna pusa de bunica lui. S-a gandit ca in timpul asta poate sa isi planuiasca cu grija viitorul, sa gaseasca o slujba buna, sa puna bani deoparte pentru yacht. Nu stia nimic despre gradinarit, dar nici seful de gara nu stia cum trebuie sa arate o gradina, asa ca toata lumea era multumita. Aura invata pentru bac si se pregatea sa intre la management si marketing. Se gandea ea ca asta o sa o ajute atunci cand o sa aiba un restaurant si un hotel. In scurt timp, Aura invata toata ziua, iar Doru statea in gradina sefului de gara si isi planuia viitorul fumand o tigara si sprijinindu-se intr-o grebla. Coada greblei s-a rupt sub greutatea lui exact cand cineva a intrat pe poarta. Era fiica sefului de gara, proaspat intoarsa din Barcelona. Cu o rochie alba, scurta si picioare bronzate, zambind intruna si povestind despre magazine cu mii de perechi de pantofi si barci cu panze albe in porturile luminoase. A stat cateva minute de vorba cu Doru, l-a analizat curajoasa din cap pana-n picioare si l-a facut sa se fastaceasca. Doru nu stia cum e sa te fastacesti in fata unei femei, cu Aura totul fusese simplu inca de la primul sarut si lectiile de mers pe bicicleta. Peste o saptamana Aura dadea bacul la engleza, in timp ce Doru facea sex cu fata sefului de gara chiar pe peron. Nu trecea nici un tren. Fata sefului de gara disparea uneori din peisaj, cand un iubit bogat si cu accent trecea sa o ia cu masina si sa o duca la munte sau la mare. Doru bantuia trist prin gara sau prin gradina. Aura terminase bacul si invata pentru facultate. Nu se intreba ce face Doru, probabil Doru planuia cum sa isi cumpere yacht. Se vedeau mai rar, dar au planuit sa se casatoreasca dupa admiterea ei si sa plece o saptamana la mare. Aura era fericita, totul mergea bine in viata ei. Doru suferea in secret dupa picioarele bronzate. Isi imagina cum picioarele bronzate se incolacesc in jurul barbatului bogat si cu accent si tremura tot de nervi. A mai rupt o grebla din cauza asta. Mama Aurei era si ea fericita. Pregatea nunta, visa pentru fiica ei viata frumoasa si romantica pe care ea nu a avut-o. Barbatul ei bea absent de pe atunci. Cu o zi inainte de nunta, fata sefului de gara s-a intors trista si cu o vanataie la ochiul stang. A plans pe umarul lui Doru in timp ce il dezbraca si i-a spus ca ii e frica sa ramana singura pe lume. Doru a asigurat-o ca nu va ramane niciodata singura. In aceeasi seara, in timp ce Aura facea placinta cu mere si punea la punct ultimele detalii legate de nunta impreuna cu mama si fratele ei in bucatarie, Doru a aparut serios la usa si, chiar in holul casei, a anuntat-o pe Aura ca relatia lor s-a terminat acolo si ca nu mai e cale de intoarcere. A plecat furios si intr-un fel fericit. Aura a stat tacuta la masuta din bucatarie si a mancat toata placinta, in timp ce mama ei plangea isterica.

Thursday, July 17, 2008

have fun!

Friday, July 11, 2008

Am