

Timpul radea
de noi toti asa cum ar rade
Chaplin de oamenii care rad
la filmele lui fara sa planga.
Ei
Firava, moale, calda, rea, senina, furioasa, cand uiti ca sunt aici, cand spui ca nu-ti mai pasa
Stangaci, absurd, neinceput, neterminat, netuns si mai ales nebarbierit, cand minti, cand taci, copil nelinistit
Cand esti
Cand esti
Cu un cearsaf infasurat pe solduri, cand imi arunci un zambet peste umar
Cand dai un telefon la munca si minti ca esti racit
Sa mai trisam putin
Inca o tigara
Inca o melodie
Sa mai uitam putin
De noi
Irepetabil
Ea
Se uita la film si ea face desene pe covor, absenta, cu degetele de la picioare. El nu e atent la film.
E concentrat la niste litere, i se misca aproape imperceptibil sprancenele si buzele, acum se preface, e atent la ea, ea sta la panda, el se intoarce brusc spre ea, ea cade razand apoi alearga in dormitor, el vine dupa ea, ea il paleste cu o perna, el se razbuna.
Uneori cand rad fericiti li se face teama de fericirea lor si de ce ar putea urma, se intristeaza brusc, se iau in brate de parca ar urma sa moara in minutul urmator.
Ea a demontat o papusa mica si nu reuseste sa ii mai prinda un picior, el pune un pai in loc de picior, ea pune piciorul ramas intr-un pahar cu coca cola, se uita prosti, complici si nemuritori unul la celalalt.
In noaptea din restaurant, ea credea ca el e cu mintea in alta parte. El de fapt ii privea reflexia in geamul de langa masa, ii studia indragostit ridurile mici de langa ochi.
Ce nu stie el:
In dimineata in care ea a plecat, nu si-ar fi dorit nimic mai mult decat sa ramana.
Ei
Aici
Nu esti aici
Nu sunt nicaieri, tu esti aici, asta e problema
Hai sa fim amandoi nicaieri
Tu nu stii sa fii nicaieri
Invata-ma
Bine
Interviul
Povestitor: Amandoi, nu stiu
Povestitor: Nu, doar nu s-au sincronizat. Ghinion.
A mai fost o noapte in care ea s-a dus sa doarma, iar el a mai ramas pe net.
Contratimp, vezi, nu e vina lor...
Foaia a ramas sub o cutie albastra in camera in care nimeni nu mai iubeste acum pe nimeni.
Povestitorul: Nu cred ca avem dreptul sa vorbim de vreun final in cazul asta...
Reporter: Dar se impaca? Isi gasesc fericirea altundeva? Raman nefericiti? Fac copii nefericiti?
Povestitorul plecase, era saxofonist si avea concert in 20 de minute.
Epilog
In fante de lumina, lungi si reci.
Mirele se imbatase si adormise
La sanul unui acordeon.
Lautarul nu isi permitea sa plece
Iar mireasa nu isi permitea sa planga.
Pe-un drum marcat de proiectiile ferestrelor unor insomniaci
Ne-am intalnit batrani si fara vise
Seci
Si cum nu mai aveau ce sa ne fure
Ne-am mai permis un (poate ultim) inceput