Asa mi-o amintesc mult dupa epilog, aproape transparenta, cu parul moale mirosind a inceput, plangand numai cand ploua, dansand in loc sa mearga, plutind in loc sa doarma, cu pleoapele petale ce-ascund fara de graba duminici tropicale, a nimanui mai mult decat orice, cam ca un vis cu zbor dement si liber catre fericire, visat insa mereu de altul, nu de tine.
mai multe din serie aici
5 comments:
doar mie-mi sună a poezie? :)
eu chiar nu-mi dau seama cum reusesti.Pana la urma e doar o alaturare de cuvinte obisnuite, dar le faci sa curga cu ritm si sa insemne ceva si sa fie frumos! iar fata are niste ochi pe masura poeziei! :-)
si daca ai fi scris-o ca poezie...?
si daca ai fi pus totul, unul sub altul?
si daca...
dar oare..
ar fi fost la fel?
Ce frumos o invaluie lumaina... Iar cuvintele completeaza imaginea.
urmaresc de ceva timp "munca" ta si imi place felul in care scoti la suprafata starea si sufletul persoanei imortalizata intr-o poza. Great!:)
Post a Comment