M-au invatat ca trebuie sa-l caut dar nu mi-au spus ca poate nu ne potrivim (decat pret de o strofa)… si ca nu se termina lumea acolo unde se termina dragostea. Sincer, suspectez ca mica sirena si printul erau incompatibili. Adica… despre ce vorbeau ei seara, inainte de culcare, la doi ani dupa nunta?
-
Suntem impreuna de ceva timp. Nu ne casatorim pentru ca nu avem de ce. Lucrurile merg bine, asa ca de ce sa le schimbam? Viata mea nu e o insiruire de fapte, decizii si sentimente. Viata mea e doar acum, cu tot ce implica asta. Iar acum imi place sa ma trezesc in bratele lui. Sa-i sarut pleoapele. Sa vorbesc cu el despre nimic. Sa facem planuri si sa le stergem cu buretele de parca orice ar fi posibil. Sa imi usuce parul cu prosopul. Sa ma invete lucruri. Sa il mangai cand il doare. Sa dansam pe strada. Ma face sa ma simt puternica. Nu e important cum ne privesc cei din jur. Niciodata. E important plinul din noi; la fel si vidul dintre noi. Nu stiu sa ii promit pe termen lung pentru ca nu stiu cine voi fi peste o suta de dimineti. Nu imi permit sa mint. Cand obosesc si mi se face teama si nu stiu pe unde sa o iau, fac o pauza. Nu aleg un drum anume pentru ca sunt multe, lipsite de indicatoare si pline de nuante de gri. Asa ca ma uit atenta inspre mine si schimb ceva stricat. Dupa asta se arata un drum mai in focus decat celelalte. Si in ceea ce priveste dragostea, m-am invatat sa ma intreb un singur lucru: e viata mai frumoasa cu el decat fara? Atata vreme cat raspunsul este da, problema iubirii e rezolvata. Asa gandesc acum. Asa iubesc acum.
-
Uite cum e pentru mine: te obisnuiesti sa zbori cu o singura aripa… E adevarat, arati cam caraghios, cu o parte din corp tintind spre soare si cealalta balanganindu-se in jos degeaba. Oricum ar fi, tu stii ca functioneaza, ca te deplasezi, nu ai alte informatii. Si nici macar nu-ti trece prin cap sa iei pe cineva in brate, sa vezi cum e cu doua aripi...
-
Mi-e liniste de azi incolo. Totul e simplu: merg pe un drum. Uneori ma tine cineva de mana. Pentru o bucata de drum. Alteori sunt singur. Asa stau lucrurile si nu gasesc niciun motiv de tristete. Invat. Devin. Ma transform. Respir povesti, muzica, oameni. Le inspir si le expir. Si trec prin toate luand cu mine si frumosul si durerea, imbratisate sub forma unui ghem pe care invat sa-l relansez destept in univers. Cred ca marele frumos lasat in urma depaseste cu mult indivizii care l-au creat si ambitiile lor marunte. Nu ma tem. Iubesc si sufar. Rad si plang. Uneori acompaniat, alteori singur. Asa stau lucrurile. Drumul e frumos.
-
Ce-ncrucisare fericita: doar linia orizontului si tu mergand spre mine (pacat ca la final de melodie). Ma doare sa te vad asa, albit de nopti in versuri, recostruit din resturi, incatusat inca de-mbratisarile din care te-ai desprins cu zambetul aproape stins. Iubirea lor usoara te-apasa, te-nconjoara, in ochi porti insomnii si lacrimi retinute si inceputuri mute ce n-au dus nicaieri. Mai speri? Femeile ce te-au iubit s-au cuibarit in tine, acum din carnea ta ies fluturi si-anunta norii ca te-ai lepadat de ieri si-aproape-ai renuntat la maine. Desi ranite, ele te-au aflat nevinovat, necondamnat si-ndreptatit sa cauti. Naiv si Vina impart aceleasi litere.
Nu stiu sa-ncep sa te iubesc. Te-am asteptat atat de mult… Ar trebui sa fii spectaculos, insa esti doar batran si folosit si neiubit.
Mai bine stau si-astept si poate-mi trece. Pentru ca nu stiu sa iubesc decat barbati pe care imi permit sa-i las sa plece.
14 comments:
of, impresionant, profund si sincer, credeam ca doar barbatii iubesc....felicitari!
of, impresionant, profund si sincer, credeam ca doar barbatii iubesc....felicitari!
Cred ca ar fi interesanta o paralela cu 5 marturii ale indragostitilor de ieri :)
emotionant tot ce ai scris acolo, credeam ca toate astea au disparut...dar iata ca unii inca mai simt, simt mai mult decat ce iphone am primit cadou, prin ce club extrafitos mi-am pierdut noptile aseara si ce bolid are iubitul meu...
Felicitari...keep up the good work
o alta marturie pe care pot sa o demonstrez stiintific
DACA DRAGOSTEA-I UN ZBOR,
VREAU SA FIU UN CALATOR
Inainte de roata a fost scranciobul! Inca de la nasterea omului, scranciobul a existat prin simplul leganat in suspendat. Ulterior, s-a dezlipit de corp si simpla instalatie confectionata a creat nevoia constienta de plutire in spatiu-timp pentru ca suspendati deasupra pamantului am inceput sa gandim altfel. Asta a fost si primul moment desavarsit al zborului. Asta a fost si primul moment de fictiune, fantezie ... Dar de ce dragostea zboara? Ne intoarcem in urma si gasim suspendati ca intr-un scranciob, fluturii din stomac! Daca ne urcam in scranciob si avem fluturii deja in stomac, inevitabil dragostea este un zbor! :) Teoretic, cred ca putem demonstra ca scranciobul mai detine inca un secret pe care il voi deplia scurt! Daca te urci in scranciob si ai fluturi in stomac, pentru ca esti viu, ai o inima si un gand ( poate mii) ce poate sa zboare mult mai repede decat ne-am putea imagina? Aicie e una dintre cheile nevazute ale scranciobului! Intre timp acest lucru l-a rezolvat partial telefonul :))))) poti sa stai in scranciob si sa "calatoresti"..oriunde in lume: Aloooooo!. DAR care este secretul scranciobului? TELEPORTAREA. O sa zburam mai repede decat dragostea...sa fim acolo..cand vine :))
*****S2*****
Uau!
"Nu stiu sa-ncep sa te iubesc. Te-am asteptat atat de mult… Ar trebui sa fii spectaculos, insa esti doar batran si folosit si neiubit."
mai mult decat profund.
Vai te ador..
Si chiar vroiam sa te intreb "de ce naiba nu mai scrii??"
haha, pai scriu si eu cand vine, nu am nicio vina si mai ales niciun merit :)
:) we thank you
multumesc.
Te citesc si te privesc prin fotografiile pe care le redai de cativa ani. Mesajele pe care le transmiti sunt mai mult decat emotionante si parca imi citesc gandurile in ele doar ca nu de fiecare data reusesc sa descriu asa frumos, precum faci tu. Superba incheierea: 'Mai bine stau si-astept si poate-mi trece. Pentru ca nu stiu sa iubesc decat barbati pe care imi permit sa-i las sa plece.'
Multumesc sincer! Pur si simplu, multumesc!
Naiv si vina impart aceleasi litere, dar scot sunete atat de diferite...in mare, pentru ca unul se implica si celalalt se exclude.
Post a Comment