ii era cald. isi ridica parul cu ambele maini, apoi se lungi pe saltea si inchise ochii. auzi bricheta metalica deschizandu-se. rotita. o data, de doua ori. flacara. tutunul aprinzandu-se, hartia subtire arzand. apoi simti mirosul. indeajuns de aproape, indeajuns de departe, placut. zambi recapituland zgomotele in imagini. filtrul intre buzele lui, el nebarbierit, jarul aprins - il vedea si il auzea atat de clar de parca s-ar fi holbat la un foc de tabara. aproape ca aluneca intr-o amintire cu foc de tabara si ploaie de stele cazatoare, cand simti mana lui cuprinzandu-i gamba. vru sa-i priveasca mana, insa prefera sa ramana cu ochii inchisi si sa o reconstruiasca in minte.
- ai piciorul rece, ti-e frig?
degetele se miscau aiurea pe picior iar ea le urmarea in minte, cu ochii in continuare inchisi. incheietura mainii, antebratul...
- nu cred ca mi-e frig... e atat de cald in camera...
- pai de aia... ma miram...
se opri asupra imaginii antebratului. pielea inchisa la culoare, jocul tendoanelor... simti imediat mirosul de piele incinsa de pe antebrat. inspira atenta cautandu-l in aer...
- esti departe. te deranjeaza prezenta mea? (vocea lui era acum incordata, nelinistita)
in realitate mirosul lipsea. ar fi trebuit sa se ridice, se se apropie de mainile lui. dar ramase lenesa pe saltea.
- asa ti se pare?
- nu stiu, parca te gandesti la altceva... oricum nu la mine.
- esti caraghios... imi dai un fum din tigara ta?
intinse mana si gasi tigara prin intuneric. trase un fum si odata cu el inspira mirosul de pe antebrat, de pe degete, de pe buzele lui... ii inapoie tigara zambind multumita; imaginea era acum intregita de mirosul real al lucrurilor.
- uite si felul in care zambesti acum cu ochii inchisi... nici nu te uiti la mine, esti... nu departe, esti la mama naibii!!
simti in vocea lui si incruntarea copilareasca de pe frunte. ea incepu sa rada, isi deschise ochii si il privi. el era ciufulit, nebarbierit si mai ales, nelamurit.
- ce razi?
- esti un caraghios!
