Tuesday, December 22, 2009

2009

35mm de prin 2009







Wednesday, November 25, 2009

daydreamers updates


am ajuns - surprinzator de repede - la 711 visatori. ii gasiti acum pe site :) perioada in care am lucrat la proiect a fost incredibila... am cunoscut sute de oameni frumosi si pe toti i-am cunoscut zambind. e momentul sa iau o pauza, ca tot vin sarbatorile... incepand cu ianuarie planuiesc sa plec prin tara cu proiectul daydreamers, asa ca daca vreti sa participati si sunteti in brasov, timisoara, iasi, cluj, sibiu, constanta sau unde mai vreti voi si puteti da o mana de ajutor, astept mailuri cu sugestii :)

* update:
aparusera niste probleme cu site-ul din cauza traficului prea mare si alexunu.ro nu a functionat cateva zile. din fericire am primit un mare ajutor de la echipa dreamproduction - asadar, site-ul a fost ingrijit, reparat, upgradat, iar acum se afla sus pe platforma blogu.lu. multumesc mult lui pedro care a venit cu ideea si tuturor celor care au mai lucrat la site. parerea lor despre toata treaba asta o gasiti aici.

Monday, September 28, 2009

the daydreamers are now online :)

multumiri anei, avem daydreamers online!

click here for the daydreamers project

a fost o zi plina azi, au venit in jur de 50 de visatori la studio, sunt coplesita de toate reactiile pozitive la proiect, de felul in care s-au implicat oamenii si au raspandit vestea mai departe... va multumesc mult tuturor, ma bucur ca v-am cunoscut si ca v-am vazut zambind cu ochii inchisi :)


am ajuns pe la 250, va astept in continuare...

Wednesday, September 23, 2009

daydreamers preview

cum a inceput: asteptam de mult un proiect simplu si senin care sa aduca zambete pe buzele privitorilor si la care sa-mi placa si mie mult sa lucrez. ideea s-a conturat intr-o zi obisnuita in care m-am trezit ca, in timp ce ma gandeam la ceva frumos, am inceput sa zambesc de una singura. mi-am imaginat o colectie de ganduri frumoase sterpelite de la oameni relaxati... mi-am imaginat culorile vii, pleoapele inchise peste visele lor, izolandu-i de galagia de afara - clipele in care nu mai exista materie asa cum o stim si fiecare isi dizolva grijile, nelinistile si dorintele intr-o liniste frumoasa, numai a lui.

cum a continuat: l-am rugat pe lex sa ma ajute cu un fundal colorat, am facut primul test pe paul, dupa care am intrebat cativa prieteni daca vor sa participe. de aici lucrurile au inceput sa curga aproape fara mine. mi s-a parut interesant ca oamenii au ales sa rupa o ora din timpul lor ca sa vina la studio fara sa stie exact despre ce era vorba. din momentul in care au intrat pe usa era clar ca sunt potriviti pentru proiect, pentru simplul fapt ca se aflau acolo :) ce am vazut eu din spatele aparatului e greu de descris in cuvinte si probabil ca depaseste si imaginile obtinute - cand oamenii zambesc cu ochii inchisi, gandindu-se la ceva frumos, se abandoneaza, se transforma in asa masura incat iti vine sa-i imbratisezi si sa-i iubesti. asa ca mi s-a parut dragut sa incerc sa strang 1000 de oameni numai buni de iubit :)

multumesc mult tuturor celor care au participat pana acum!

iata 22 din primii 160 fotografiati:


cine mai vrea sa dea o mana de ajutor - mail la contact [at] alexunu.ro

Saturday, September 19, 2009

lara




Saturday, August 22, 2009

cand noi visam...


cand noi visam nu trebuie sa fie dupa asfintit, nu vrem nici perne, nici cearsafuri si nici tricouri albe de dormit, ne e de-ajuns o singura secunda in care sa clipim obloane moi, senine, peste nori, iar timpul isi va scoate fracul si ne va lua zambind in zbor spre alte zari; cand noi visam amestecam taceri cu acuarele, miros de iarba vara cu trenuri catre mari si puful de pe bratele bronzate cu chitari, fete desculte-n rochii lungi si transparente cu rasete portocalii de mandoline si buze fine cu versuri mute, fara rime; cand noi visam, in loc de samburi punem inc-un miez, in loc de prea tarziu o prima oara, in loc de arme o vioara, in loc de-adulti si complicati, pierduti si goi si obositi - o dimineata simpla in care va treziti indragostiti; cand noi visam ne transformam in mii de dimineti indragostite si le-atarnam hamace linistite cu fiori prin zgarie nori si flori, sa le gasiti cand rataciti adulti si obositi si complicati, voi cei ce ati uitat cum sa visati.

Thursday, June 25, 2009

fragmente de italia

fara prea multe cuvinte... roma + imprejurimi si umbria - click aici
toata seria trasa cu 50mm (o mica provocare simpatica pentru mine)

Thursday, June 04, 2009

florentina

toata seria pe alexunu.ro

Monday, May 25, 2009

balada celor neimbratisati




cand usile-s prea mari si prea inchise si dupa ele e oricum povestea altcuiva, cand inca nu ai bicicleta ta, cand mama plange obosita si tata nu-i acolo si ti-a trimis o bicicleta pe care nu stii cum s-o calaresti, cand cresti... si o cunosti si o iubesti, cand plange obosita si tu nu esti acolo, cand nu mai ai motive, nici sensuri, nici fiori, si timpul trece surd si o cunosti si o iubesti si-ti creste aripa care-i lipsea ei pentru zbor si intr-o zi dispare, uimire, furie, dor, durere, nepasare, cand trenurile se invart in cerc si au uitat sa fuga catre mare, cand doare, cand a trecut deja prea mult si buzele le folosesti doar cand vorbesti, nu mai saruti, nu mai zambesti, cand nu mai ai secrete fermecate si-n jur sunt doar adulti cu inimi incuiate, cu fruntile plecate, cand uiti ca poti sa zbori, cand mori, incet pe dinauntru si sec pe dinafara... intinde-te in iarba cu fata catre cer, descult, etern si efemer, si-asculta fara varsta: in spitele din roti cand strada e pustie, in flori, in pasari si in nori, in valuri oricat de departe, in inimile descuiate si curate, in chei si corzi si clape-nversunate, si mai ales in ochii tai senini si-abandonati se-aude asteptandu-si dansatorii balada celor neimbratisati...

Friday, May 22, 2009

updates

sedinta foto intr-un studio audio:


mihai constantin


costina ciuciulica




si bogdanel al mariei, despre care vorbeam intr-un post trecut :)


Thursday, May 07, 2009

more kids


Tuesday, May 05, 2009

mini-jurnal cu point-and-shoot


in perioada 1 mai - bucuresti, leneveli linistite, petreceri aproape linistite si poze facute cu cel mai ieftin point & shoot pe care il aveau la f64 :) un fel de back to the roots...

Saturday, May 02, 2009

more lara


and even more lara here

Wednesday, April 29, 2009

Tuesday, April 28, 2009

in the city



Wednesday, April 15, 2009

un portret




mai multe aici

Friday, April 10, 2009

alexandra si cuvinte

Asa mi-o amintesc mult dupa epilog, aproape transparenta, cu parul moale mirosind a inceput, plangand numai cand ploua, dansand in loc sa mearga, plutind in loc sa doarma, cu pleoapele petale ce-ascund fara de graba duminici tropicale, a nimanui mai mult decat orice, cam ca un vis cu zbor dement si liber catre fericire, visat insa mereu de altul, nu de tine.


mai multe din serie aici

Friday, April 03, 2009

alb, negru, dar mai ales intre

3x mirela oprisor, actrita



2 x melo, model


si...
mihai & teo :)

Wednesday, March 25, 2009

ally retro


Tuesday, March 17, 2009

35mm moods


Saturday, March 14, 2009

dragoste?

Daca petreci mult timp blocat in trafic incepi sa te uiti cu atentie la cei din jur. Si vezi acolo multi oameni care trag cu dintii de spatiul pe care il ocupa cu masinile lor, ignorand cu desavarsire prezenta sau nevoile celorlalti. Nu carcasele masinilor despart oamenii insa. Intre ei e o distanta mult mai grava. E o lipsa profunda de dragoste, de atentie… fiecare isi vede de problemele sau aspiratiile lui marunte intr-un mod destructiv. Si traficul nu este doar o conjunctura, oamenii astia nu devin brusc simtitori si darnici in momentul in care se dau jos din masini. Ei iau lipsa lor de dragoste si o duc in magazine, in birouri, acasa, isi educa copiii sa nu isi cedeze locurile din trafic, isi umplu sufletele cu ura, se simt nedreptatiti si indreptatiti sa se planga de asta si sa actioneze in consecinta. Viata e nedreapta, de ce sa fie ei drepti? Viata iti aduce griji si necazuri, de ce sa ii protejezi pe altii? Nimeni nu iti mai da iubire, de ce sa incepi tu?!

Prima deceptie reala pe care am suferit-o in viata asta nu a avut legatura cu vreun esec amoros sau profesional. Ea s-a produs in momentul in care am simtit pentru prima oara ca lumea in care traiesc nu merita sa fie salvata, ca oamenii din ea nu merita nici un efort. Gandul asta m-a speriat mai mult decat orice. E absurd sa creezi pentru o lume pe care nu o iubesti. E absurd sa te lupti pentru ea. Si cum sa iubesti o adunatura de oameni care isi fac rau cu buna stiinta? Ma agat de drumurile pe care inca nu le-am facut si de o mana de oameni frumosi pe care i-am cunoscut. Am vazut copii desculti care nu prea aveau ce manca dar radeau relaxati si fara ganduri rele. Si am cunoscut o femeie care a supravietuit Auschwitzului si care a spus blanda si frumoasa ca ea nu invinuieste pe nimeni, ca oamenii devin rai fortati de imprejurari si ca trebuie doar sa avem grija ca lucruri atat de urate ca Holocaustul sa nu se mai repete. Exista frumos in lume, exista si dragoste. Pacat ca au devenit raritati, pacat ca depindem cu totii de marea masa. Pacat ca marea masa e ca traficul din Bucuresti.

Azi am facut o fotografie la Unirea, cand soarele era pe cale sa apuna si orasul incepuse sa se transforme. Ascultasem o melodie de-a lui Michael Jackson la radio, eram in masina si, in contextul dezamagirii mele, tocmai ma gandeam ca un om a trebuit sa isi schimbe culoarea pielii ca sa faca milioane de oameni sa il asculte cand spune ca “nu conteaza daca esti negru sau alb”. Lumina de rasarit sau de apus are insa puterea de a deschide pentru cateva momente usite spre universuri linistite si fermecate. Batea vantul si mi se parea ca unii oameni merg diferit spre casa, ca lumina frumoasa ii face sa viseze, sa uite de grijile si indarjelile lor, mi se parea ca femeile se simt mai frumoase cu parul fluturand in vant si cu zulufii arzand in soare. Mi s-a parut ca traficul s-a imblanzit. Ca blocurile vechi nu mai stau sa cada, ci stau doar la povesti ca batranii care joaca sah in Cismigiu. Ca toata increngatura de cabluri nu mai e urata, e pur si simplu acolo, ca sa echilibreze peisajul in calitate de reprezentant oficial al haosului urban pe care o parte din noi il indrageste in secret. In fotografia mea un baiat si o fata s-au oprit sa se sarute si lumina a facut in asa fel incat i-a rupt de oamenii care nu se saruta. Imi place sa ma uit la ei si sa imi imaginez ca se vor saruta pentru totdeauna. Uite asa, pana gasesc un motiv sa ma lupt pentru lumea in care traiesc, gasesc mai degraba, intr-o fotografie, un drum catre o lume frumoasa, asa cum mi-o doresc. Si poate drumurile ireale pe care le nastem in cautarile noastre se vor intalni cumva intr-un real mai bun, intr-un trafic mai degraba muzical decat zgomotos, unde prezenta celorlalti e o sansa si nu un impediment. 



Wednesday, March 11, 2009

ina's masks



Saturday, March 07, 2009

friday night

Monday, March 02, 2009

maria si bogdan

cateva fotografii facute ieri, cu maria in 9 luni. azi a nascut :) multa sanatate micului bogdan si o viata plina de povesti frumoase!








Friday, February 13, 2009

masks





Monday, February 09, 2009

de ce te-ai apucat de fotografie?




in ordine alfabetica...
Alecu Grigore: M-am apucat pentru ca fotografia este un virus extrem de contagios
Alex Galmeanu: Daca este sa gandesc lucrurile intr-un sens filozofic, acum am aflat ca aparatul de fotografiat imi da un scop oriunde ma aflu. E un fel de sursa de echilibru. Revenind cu picioarele pe pamant, realizez ca m-am apucat de meseria asta dintr-un orgoliu. Am vrut sa fac imagine de film si intr-un anumit context am aflat ca nu o pot face fara sa invat fotografie. Am invatat si am ramas la fotografie.
Alex Lungu: Cred ca in prima faza din plictiseala.
Alex Matusciac: Pentru ca ma plictiseam la jobul vechi si m-am jucat intr-o zi cu un aparat.
Ana Pobleanu: Pentru ca am vrut sa explorez latura artistica pe care mereu am crezut ca o am
Andi Popescu: Pentru ca-mi placeau modelele, doar ca intre timp a devenit altceva.
Andreea Ardelean: Pentru ca atunci simteam o placere dar in timp a ajuns o nevoie in a exprima ce simt.
Andrei Ionita: Pentru ca am avut ocazia și s-a intamplat sa-mi placa
Arnold Vancea: Vroiam sa surprind frumosul, mai nou feminin.
Bogdan Dinca: Pentru ca intuiam ca o sa imi placa.
Cristian Bisca: Pentru ca pe la 8 ani am pus mana pe aparatul tatalui meu, si am ramas sa zicem fascinat.
Dinu Lazar: M-am apucat de fotografie pentru ca imi place tehnica, imi plac gadgeturile, mor dupa optica, fizica, mecanica, si un aparat foto si un obiectiv sunt cele mai interesante jucarii care nu te fac de ris la relativ nici o virsta; cu trenuletzul sau cu avionul telecomandat nu ma pot juca toata ziua ( inca), dar cu aparatul foto, da, si asta e grozav.
Ioana Birdu: Pentru ca e modul cel mai placut in care pot spune povesti despre mine si altii si asta mi s-a parut ca mi se potriveste.
Ioana Toma: Simteam ca arhitectura m-ar plafona f tare.
Iulian Chiculita: Cam greu sa-mi aduc aminte… A venit asa de la sine si a crescut. Stiu doar ca imi doream f mult un slr, la vremea aia nu erau digitale, si eram la concurenta cu prietena mea de la acea vreme. Ne-am "starnit" si cultivat reciproc dorinta de a face poze si de a avea un aparat cat mai fain. Eram copii.
Lucian Chipuc: Pentru ca mi se pare ca fiind un hobby care-ti ofera un instant gratification + gadget pleasure.
Mihnea Bratu: M-am apucat de fotografie pt. ca am lucrat foarte mult cu imaginile in meseria mea de grafician si am prins drag de ele, apoi am vrut sa fac si eu fotografiile mele nu doar sa le prelucrez pe ale altora, si m-am mai apucat de foto pt. ca este un hobby misto deoarece nu doar te poti exprima in imagini ci poti si socializa cu altii care impart acelasi hobby cu tine.
Mircea Netea: Pentru gagici. S-au schimbat motivele in timp.
Miri Bratu: Primul contact cu fotografia l-am avut in camera obscura a unui prieten. A fost fantastic sa vad cum da viata unor momente care pentru mine erau doar amintiri, clipe ireversibile. Apoi am luat aparatul in mana si mi-am procurat propriile momente "reversibile". Si am hotarat sa le impartasesc celorlalti. Am gasit astfel o cale de comunicare, capitol la care nu pot spune ca excelez. Comunic, dar doar individual. Fotografiez pentru ca asa dau glas cautarilor mele.
Peter Iancovici: O aveam in sange de mult... tot pozam prin liceu si multi imi ziceau ca ma fac fotograf si eu nu ca ma fac doctor... Si nah tot foto am facut pana la urma din pasiune.
Radu Dumitrescu: Era ceva ce stiam ca o sa-mi placa. Adica probabil imi doream de mult, dar nu am avut ocazia.
Ruxandra Ion: Pentru ca am pus mana intamplator pe primul aparat foto si nu am mai putut sa il las din mana. Acum cand nu am timp sa fac poze simt ca ceva imi lipseste, mi-a intrat in sange.
Sabina Dimitriu: Nu stiu de ce, sau ce a fost in capul meu cand am luat prima data aparatu' in mana. Pot sa zic si ca a meritat?
Stelian Pavalache: m-am apucat pentru ca era mai "repede" decat pictura
Vlad Birdu: M-am apucat pentru ca am vazut un site cu poze care mi-au placut la vremea aia si am vrut sa-mi demonstrez ca pot si eu sa fac asa ceva. Din ambitie pe scurt.
Vlad Dodan: Mi-a placut ideea de a surprinde momentele din viata unui om, in imagini. Vedeam asta, adesea, in pozele pe care le facea unchiul meu, familiei. Era singurul care stia ce fac butoanele si rotitele de la camera foto.

Cam asta am adunat pana acum.
Eu: Pentru ca mi-a placut dintotdeauna sa ascult povesti, sa le spun, sa le adun. Si fotografia a fost doar una din metode. Am inceput fara intentii serioase si am continuat pur si simplu... sa vad unde duce drumul.
Voi?

Saturday, January 31, 2009