cand noi visam...

cand noi visam nu trebuie sa fie dupa asfintit, nu vrem nici perne, nici cearsafuri si nici tricouri albe de dormit, ne e de-ajuns o singura secunda in care sa clipim obloane moi, senine, peste nori, iar timpul isi va scoate fracul si ne va lua zambind in zbor spre alte zari; cand noi visam amestecam taceri cu acuarele, miros de iarba vara cu trenuri catre mari si puful de pe bratele bronzate cu chitari, fete desculte-n rochii lungi si transparente cu rasete portocalii de mandoline si buze fine cu versuri mute, fara rime; cand noi visam, in loc de samburi punem inc-un miez, in loc de prea tarziu o prima oara, in loc de arme o vioara, in loc de-adulti si complicati, pierduti si goi si obositi - o dimineata simpla in care va treziti indragostiti; cand noi visam ne transformam in mii de dimineti indragostite si le-atarnam hamace linistite cu fiori prin zgarie nori si flori, sa le gasiti cand rataciti adulti si obositi si complicati, voi cei ce ati uitat cum sa visati.