Se strecurase in cabina proiectionistului, era duminica, avea genunchii juliti. Nu avea prieteni. Doar genunchii juliti. Jucase prinselea cu timpul. S-a trezit aproape adult in cabina proiectionistului, pe gene avea praf stelar, visase prea departe. S-a imprietenit cu lumina si s-au jucat de-a umbrele. Pe ecranul somnoros se miscau lenes buzele unei femei deasupra umarului gol. Ce frumos ar fi, i-a soptit el luminii, sa ne jucam de-a umbrele pe umerii goi ai unei femei cu buze lenese. A doua zi si-a cumparat o bicicleta si, chiar daca ploua, a impletit lumina printre spite si picaturile prin gene si a zburat razand in cautarea unor umeri goi.
