Hai sa ne-mprietenim
pentru o vreme, sa ne proptim unul de altul ca doua carje ce isi joaca rolul de
picior pe rand, fara sa puna intrebari, sa amortim in carnea celuilalt durerile
si vina si sa trezim lumina, hai sa ne descompunem in apa si fotoni, sa fim
nemuritori in pragul mortii ultimului privitor, sau hai in dormitor sa
ne-naltam pana ramanem fara aer si sa cadem in gol si in cadere sa strivim ce
nu stim sa strigam, hai sa ne aruncam, doi schiopi cu patru aripi, doi orbi, doi amatori,
hai sa pictam cu apa si atat, fara culori, sa n-avem spectatori, sa nu pastram
nicio dovada ca ne-am imprietenit, ca poate ne-am iubit intr-un capitol scurt
si fara titlu dintr-un roman nescris si sa lasam nespus ceea ce stie pielea sa
murmure mai bine, ce stie spatiul dintre noi sa-mbine, si hai, te rog, sa nu ne
apartinem, sa nu ne declaram, sa nu ne insemnam, si daca se intampla sa uitam,
asa sa fie, de ce sa ne-agatam de-o simpla prietenie?
