Saturday, August 11, 2007

california... dreaming?


am ajuns in america. am vazut new york-ul numai din avion, la apus, un mic imperiu de vise colectate de prin toata lumea si reunite, in incercarea de a le implini, intr-un mic basm modern si grabit... dar ma voi intoarce acolo in cateva zile. california m-a intristat. los angeles e un taram al oamenilor singuri. pe autostrada au facut o banda in plus pentru masinile care transporta mai mult de doua persoane... si e aproape goala. iar pe celelalte 3 sau 4 benzi se inghesuie mii de masini cu oameni singuri. singuri catre munca, singuri catre plaja, cantand singuri sau bombanind singuri, robotizati, respectand reguli, macinati de ganduri, intersectandu-se unii cu altii fara sa se observe. e ceva pe langa care poti trece fara sa remarci, insa in momentul in care constientizezi fenomenul si te apuci sa numeri masinile cu cate un om si atat, te trec fiori si ramai mut in fata pieselor de puzzle ce construiesc un mare personaj, omniprezent, impresionant: Singuratatea. mi-am amintit de citatul ala din Crash... in L.A., nobody touches you. we're always behind this metal and glass. I think we miss that touch so much, that we crash into each other, just so we can feel something.

scapari fericite gasesti insa peste tot, trebuie doar sa vrei... Dana Point, Orange County, prima imagine care mi-a placut mult in California:




4 comments:

Bogdan Marcu said...

Innebunirati cu totii cu america asta.
Auzi ? Daca tot esti acolo, le pui tu o bomba din partea mea ?

PS
come home beib !

Dia R said...

am trait de curand experientza california, prin martie...irvine, orange county, L.A., venice si newport beach, oceanul...L.A. vazut naoptea din avion inainte de aterizare, luminat ireal,...orasul cu cele mai multe piscine...apusurile in sens invers decat in marea neagra, de parca ceva nu era in regula..:)...strazile lungi si goale, pustiul...cladirile mari
si departe unele de altele in orasele mici, autobuzele rare ce nu vin la timp, si in downtown L.A. atat de ingramadit totul, si eu asa de mica,...:)...totul mare in supermaket-uri, portiile xxl,...peste tot fast-food-uri si impersonalele pahare, farfurii, lingurite etc de plastic...si totusi, oamenii intreband tot timpul hi, how r u, straini vorbind cu tine pe strada, o experientza pt mine ciudata dupa morocanoasa germanie, unde toti vor sa fie lasati in pace,neatinsi, necunoscuti... dar oare chiar ar vrea sa stie, ma intrebam...:)...si apoi din nou oceanul, valurile, apusul, visarea...norii...:)

Stelian Popa said...

Bogdan, lasa-ma macar o vara sa lucrez acolo si apoi te ajut personal sa pui bomba =:)

Anca said...

Same here cu norii :)