Se strecurase in cabina proiectionistului, era duminica, avea genunchii juliti. Nu avea prieteni. Doar genunchii juliti. Jucase prinselea cu timpul. S-a trezit aproape adult in cabina proiectionistului, pe gene avea praf stelar, visase prea departe. S-a imprietenit cu lumina si s-au jucat de-a umbrele. Pe ecranul somnoros se miscau lenes buzele unei femei deasupra umarului gol. Ce frumos ar fi, i-a soptit el luminii, sa ne jucam de-a umbrele pe umerii goi ai unei femei cu buze lenese. A doua zi si-a cumparat o bicicleta si, chiar daca ploua, a impletit lumina printre spite si picaturile prin gene si a zburat razand in cautarea unor umeri goi.
Subscribe to:
Post Comments (Atom)
11 comments:
cu atmosfera
frumoasa poveste :)
plac amandoua!
imi place foarte foarte mult!
Frumos, bravo!
superba !
Superb, plin de discretie, delicatete, rafinament...foarte frumos....bravo
mdap, faina fotografie !
one of your best :)poate mai ai si alte imagini din ziua aceea...?
Da! Da! Reusita! Felicitari!
K.
excelenta, ce sa mai...
Foarte fain. Are un fel de magie integrata si dinamica a luminii, sarind din strop in strop.
Post a Comment