in ordine alfabetica...
Alecu Grigore: M-am apucat pentru ca fotografia este un virus extrem de contagios
Alex Galmeanu: Daca este sa gandesc lucrurile intr-un sens filozofic, acum am aflat ca aparatul de fotografiat imi da un scop oriunde ma aflu. E un fel de sursa de echilibru. Revenind cu picioarele pe pamant, realizez ca m-am apucat de meseria asta dintr-un orgoliu. Am vrut sa fac imagine de film si intr-un anumit context am aflat ca nu o pot face fara sa invat fotografie. Am invatat si am ramas la fotografie.
Alex Lungu: Cred ca in prima faza din plictiseala.
Alex Matusciac: Pentru ca ma plictiseam la jobul vechi si m-am jucat intr-o zi cu un aparat.
Ana Pobleanu: Pentru ca am vrut sa explorez latura artistica pe care mereu am crezut ca o am
Andi Popescu: Pentru ca-mi placeau modelele, doar ca intre timp a devenit altceva.
Andreea Ardelean: Pentru ca atunci simteam o placere dar in timp a ajuns o nevoie in a exprima ce simt.
Andrei Ionita: Pentru ca am avut ocazia și s-a intamplat sa-mi placa
Bogdan Dinca: Pentru ca intuiam ca o sa imi placa.
Cristian Bisca: Pentru ca pe la 8 ani am pus mana pe aparatul tatalui meu, si am ramas sa zicem fascinat.
Dinu Lazar: M-am apucat de fotografie pentru ca imi place tehnica, imi plac gadgeturile, mor dupa optica, fizica, mecanica, si un aparat foto si un obiectiv sunt cele mai interesante jucarii care nu te fac de ris la relativ nici o virsta; cu trenuletzul sau cu avionul telecomandat nu ma pot juca toata ziua ( inca), dar cu aparatul foto, da, si asta e grozav.
Ioana Birdu: Pentru ca e modul cel mai placut in care pot spune povesti despre mine si altii si asta mi s-a parut ca mi se potriveste.
Ioana Toma: Simteam ca arhitectura m-ar plafona f tare.
Iulian Chiculita: Cam greu sa-mi aduc aminte… A venit asa de la sine si a crescut. Stiu doar ca imi doream f mult un slr, la vremea aia nu erau digitale, si eram la concurenta cu prietena mea de la acea vreme. Ne-am "starnit" si cultivat reciproc dorinta de a face poze si de a avea un aparat cat mai fain. Eram copii.
Lucian Chipuc: Pentru ca mi se pare ca fiind un hobby care-ti ofera un instant gratification + gadget pleasure.
Mihnea Bratu: M-am apucat de fotografie pt. ca am lucrat foarte mult cu imaginile in meseria mea de grafician si am prins drag de ele, apoi am vrut sa fac si eu fotografiile mele nu doar sa le prelucrez pe ale altora, si m-am mai apucat de foto pt. ca este un hobby misto deoarece nu doar te poti exprima in imagini ci poti si socializa cu altii care impart acelasi hobby cu tine.
Mircea Netea: Pentru gagici. S-au schimbat motivele in timp.
Miri Bratu: Primul contact cu fotografia l-am avut in camera obscura a unui prieten. A fost fantastic sa vad cum da viata unor momente care pentru mine erau doar amintiri, clipe ireversibile. Apoi am luat aparatul in mana si mi-am procurat propriile momente "reversibile". Si am hotarat sa le impartasesc celorlalti. Am gasit astfel o cale de comunicare, capitol la care nu pot spune ca excelez. Comunic, dar doar individual. Fotografiez pentru ca asa dau glas cautarilor mele.
Peter Iancovici: O aveam in sange de mult... tot pozam prin liceu si multi imi ziceau ca ma fac fotograf si eu nu ca ma fac doctor... Si nah tot foto am facut pana la urma din pasiune.
Radu Dumitrescu: Era ceva ce stiam ca o sa-mi placa. Adica probabil imi doream de mult, dar nu am avut ocazia.
Ruxandra Ion: Pentru ca am pus mana intamplator pe primul aparat foto si nu am mai putut sa il las din mana. Acum cand nu am timp sa fac poze simt ca ceva imi lipseste, mi-a intrat in sange.
Sabina Dimitriu: Nu stiu de ce, sau ce a fost in capul meu cand am luat prima data aparatu' in mana. Pot sa zic si ca a meritat?
Stelian Pavalache: m-am apucat pentru ca era mai "repede" decat pictura
Vlad Birdu: M-am apucat pentru ca am vazut un site cu poze care mi-au placut la vremea aia si am vrut sa-mi demonstrez ca pot si eu sa fac asa ceva. Din ambitie pe scurt.
Vlad Dodan: Mi-a placut ideea de a surprinde momentele din viata unui om, in imagini. Vedeam asta, adesea, in pozele pe care le facea unchiul meu, familiei. Era singurul care stia ce fac butoanele si rotitele de la camera foto.
Cam asta am adunat pana acum.
Eu: Pentru ca mi-a placut dintotdeauna sa ascult povesti, sa le spun, sa le adun. Si fotografia a fost doar una din metode. Am inceput fara intentii serioase si am continuat pur si simplu... sa vad unde duce drumul.
Voi?
45 comments:
Am început să fac fotografii acum câțiva ani. Îmi place să surprind oamenii. Așa cum zâmbesc ei, cum se miră, cum se concentrează, cum se ascund, cum se entuziasmează. Îmi place teribil de mult să surprind un artist cum se pierde în lumea creației lui, cum încearcă să stăpânească emoțiile înainte de spectacol, deși a mai fost de atât de multe ori pe scenă.
Nu stiu cat de "fotograf" sunt, dar imi place sa fotografiez.... si cred ca totul a inceput de la nebunia mea de a observa anatomia fetelor diverselor persoane, expresiile lor, apoi miile de culori existente pe pamant... si sper sa ma tin de treaba, sa am inspiratie si sa invat cat mai multa tehnica.
Mereu am vazut lumea cu alti ochi, iar prin fotografie pot arata si altora ce vad.
pentru ca photoshop-ul era prea mic si ideile erau in numar prea mare. pentru ca am vrut sa pun filmele din mintea mea in practica.
Probabil, la fel ca Vlad Birdu, multe din fotografiile vazute prin reviste sau pe net mi-au ramas intiparite in minte si am incercat pentru inceput sa fac ceva similar. Obisnuiam sa ma joc zile intregi cu timpul de expunere si sa focalizez tot felul de tampenii. Desi fotografiile mele sunt la stadiul de "banale", incerc pe zi ce trece sa ma perfectionez cate un pic.
am gasit in fotografie un refugiu, o evadare din cotidian...sau un mijloc de a pastra vesnic oamenii dragi si locurile prin care am trecut in amintirea mea...
Inca din copilarie traiam tangential cu oameni din lumea camerei obscure. ... cu timpul am prins si eu gustul. Mi-a placut sa vad in propria-mi mana niste clipe inghetate. Si in plus, imi plac oamenii. :)
...pentru ca imi place sa fiu eu regizorul momentului respectiv, pentru ca ma fascineaza rezultatul cvasisecundei dintre focusare, click, setare, framing si alte alea.
orice lucru daca il faci cum trebuie iti aduce satisfactie. si daca iti si place sa calatoresti, atunci fotografia vine de la sine. cu toate astea incerc sa nu cad in pacat si sa calatoresc pentru a face poze.
vroiam să pozez oameni pe stradă că aşa văzusem eu într-un film. mic şi prost, nu? :D
M-am apucat de fotografie mai din anii liceului pot sa zic.Mi-a placut si am inceput sa-mi fructific talentul in anii facultatii si nu numai.Arta fotografica este una pura si nediluata....iar motivul principal au fost oamenii.
Poate-i un motiv pentru juma' din cei de aici, dar... Voiam sa tin minte ce-mi place. Attention deficit disorder; pe film era panica dintre click si developare (am dat si peste un obturator mort, la o Praktica VLC3). Prima oara cand am pus mana pe digital (prin 2001) s-a lipit de mine ca heroina; in 2002-2003 deja am avut primele poze pe care daca le-as pierde, as pierde o bucata din trecut.
Pentru ca am fost intotdeauna indragostit de natura si am cautat o cale de a tine locurile frumoase cat mai aproape.
Bineinteles, povestea a inceput in copilarie, cu un aparat daruit de parinti. Doar ca era cat pe ce sa se sfarseasca rapid, pentru ca nu aveam bani sa scot pozele facute pe film. Noroc ca era digitala a intervenit intr-un final... :)
:)
Pentru ca cineva foarte drag mie avea mari probleme cu ochii, care-l faceau si inca il fac sa vada lumea total altfel decat noi. Si a devenit ambitia mea sa incerc sa reproduc imaginile care le vedea.
Intre timp, m-am indragostit de film. Si asta nu o sa se schimbe prea curand.
era 1 mai acu multi ani, eram la o cabana, si una dintre prietenele mele avea un sony mavica. am inceput sa fac poze cu orice si mi-a placut mult. dupa ce m-am intors de la cabana, am inceput sa ma uit mult la poze, dar si sa fiu mai atenta la lume. mi-am dat seama ca e o metoda foarte buna de a observa ce se intampla in jurul meu. si plus, aparatul e biletul meu de intrare in lumi noi, in care altfel nu as avea curajul sa intru.
era 1 mai acu multi ani, eram la o cabana, si una dintre prietenele mele avea un sony mavica. am inceput sa fac poze cu orice si mi-a placut mult. dupa ce m-am intors de la cabana, am inceput sa ma uit mult la poze, dar si sa fiu mai atenta la lume. mi-am dat seama ca e o metoda foarte buna de a observa ce se intampla in jurul meu. si plus, aparatul e biletul meu de intrare in lumi noi, in care altfel nu as avea curajul sa intru.
Ca ma saturasem sa fiu doar asistent si sa car geanta tatalui meu cu scule...o vroiam pe a mea... :D
eu o sa ma apuc calumea (mi-am luat cursuri ) pentru ca simt ca pot sa transmit ceva prin fotografie
acum sa vad cat pot si cat imi iese
Pentru ca am vrut sa arat lumii cum vad eu lucrurile, si am vazut ca pot sa o arat foarte bine, mai bine decat prin cuvinte.
*pentru ca vroiam sa-mi fac fotografii, dar cum nu-s grozav de frumoasa ... m-am apucat sa surprind frumusetea lumii :D ; apoi m-am trezit ca eram dependenta de camera.
*ceea ce ar fi trebuit sa fie primul motiv: pentru ca ma plictisisem de desenat si origami si simteam nevoia sa imi hranesc imaginatia altfel.
concluzia care este, oh tu cea care cauta raspunsuri? :)
e prea devreme sa tragem o concluzie :P
Pentru ca am realizat ca ma exprim mai bine prin fotografii decat prin orice alt mod
Pentru că am un ochi dubios, o minte deschisă şi un deget vesel pe trăgaci. :))
Pentru că nu am talent la desen şi pentru că îmi plăceau imaginile din reviste. Pe urmele lui Vlad, deci, cu ambiţia.
Şi (să nu uităm) pentru că îmi place. Pur şi simplu îmi place. Mă defineşte.
Pentru ca sunt oftalmolog si ma fascineaza ochiul asta artificial...si pentru ca fiecare fotografie spune o poveste...
eu - daca imi permiti - pentru ca ma cam dezamagisera cuvintele. am ajuns sa am incredere mai mare in mesajul fotografiei decat in perfidia cuvintelor. a, si, bineinteles, pt ca fotografia rulzzzz! :)
Fotografiatul ma relaxeaza. Nu prea sunt interesat de rezultate. Imortalizez momentul si merg mai departe. Developez rar filmele si nu obisnuiesc sa le printez. Si pentru ca tot a inceput sa ninga o sa incep sa ma joc si in camera obscura. Fotografiez, deci exist.
Pentru voiam sa ma exprim cumva si am dat peste un aparat cu care am reusit sa ma inteleg. Apoi a aparut un proiect cu documentat biserici medivale, apoi alte subiecte, idei, mici proiecte si uite asa m-am trezit ca umblu zilnic cu aparatul dupa mine. Ah da si pentru ca-mi place filmul si aparatele.
"Andi Popescu: Pentru ca-mi placeau modelele, doar ca intre timp a devenit altceva." =))
Din cauza timiditatii, ma pot exprima liber si cu gandul ca poate o sa fac o fotografie (evident din greseala :P) care sa devina celebra :D
generally speaking pt. deruta de a privi o fatza si a-i cunoaste instabilitatea trasaturilor; apoi, daca e fotografie artistica pt. a pune accentul pe creativitate, pt a-i da o forma si un scop; si precum spunea andrei, pt ca e un balans intre cuvinte si imagine: amandoua te conduc la emotii, dar imaginea devine cateodata mai apropiata.
Pentru ca iubesc enorm OMUL in toate formele lui si pentru ca ADOR OCHII care spun ceva. Am vrut sa am placerea de a-i privii cand vreau eu in intimitatea cameri mele.
Cred ca am fost destul de CONCIS.
Iubesc fotografia de vreo cativa ani buni. Am inceput s-o iubesc din ce in ce mai mult. Cand fotografiez reusesc sa ma mai deconectez de cotidian. Ma relaxeaza, imi da si emotii asupra cadrului ce o sa iasa, dar ma si satisfac unele imagini. Eu asa sunt: am momente cand simt teribil sa apas pe declansator si indiferent de ora in majoritatea cazurilor imi satisfac aceasta pofffta. Nu de putine ori mi s-a intamplat ca pe timp de noapte sa iau camera si sa pornesc la vanatoare ori in casa mea, ori prin oras. As putea vorbi mai mult dar ma rezum la faptul ca am ajuns un impatimit in acest sens.
hmm.. sincer? a devenit "o moda" sa faci fotografii.. e cea mai accesibila cale spre un "wannabe artist" :( dar, puutini ajung departe! oricine poate seta un aparat sa faca o fotografie 'buna' din punct de vedere tehnic, dar e nevoie de talent ca sa faci ceva cu adevarat bun.. frumos :) si.. aici intervine fostul meu coleg, George, care zicea: "This is the line where the masters are separated from.. the rest!" :P
poate pentru că aşa trebuia să fie.
pentru că am întâlnit nişte oameni total speciali care m-au făcut să vreau şi eu să fiu măcar un pic ca ei. pentru că la un anume vernisaj al unui anume grup m-am simţit bine, chiar dacă nu cunoşteam pe nimeni. pentru că dincolo de frustrările legate de sensul sau lipsa sensului din „de ce m-am apucat de fotografie”, sunt şi o mulţime de momente plăcute.
pe scurt, pentru că-mi place şi mi-aş dori să le placă şi altora ceea ce fac eu (deci, dacă vreţi, s-ar putea reduce la mândrie :P )
Cand eram mica tatal meu se ocupa de fotografie in timpul liber. Am o tona de poze de atunci si imi aduc aminte ca baia de serviciu era amenjata ca laborator de developare. Nu m-am chiar grabit sa incerc si eu, dar cand am luat in mana primul meu SLR si am apasat butonul declansator... m-am topit. Cu timpul am invatat ca poate fi un mod exprimare foarte eficient si... nu m-as mai opri.
Pentru că am vrut să pot face ceva frumos și fotografia s-a potrivit cu mine și cu dorința mea. Acum rămâne să mă mai potrivesc și eu cu ea.
In clasa a 4-a am furat un aparat Cmena8 din sifonierul bunicilor si am incercat sa imi impresionez colegele de la scoala. Si am reusit. Peste ani, mi-am cumparat un Canon EOS 300D si toate fotografiile ieseau fie subexpuse fie extrem de blurry. Atunci m-am ambitionat sa inteleg pricipiile de baza in fotografie si fizica optica. Am studiat foarte multe tutoriale pe acesta tema si dupa ce am inceput sa stapanesc notiunile de baza am constatat ca "actul artistic" din fotografie ma resplateste foarte mult in plan emotional. Apoi a urmat perioada de "pozitionare". Piesaj, macro, fotojurnalism, wildlife... Am incercat fiecare dintre aceste categorii insa m-am oprit la fotografia de portret. Imi place enorm sa captez "acel ceva" din privirea subiectului. In prezent incerc sa evoluez catre fotografia de fashion/beauty. In concluzie: m-am apucat de fotografie dintr-o ambitie tehnica dar am continuat dintr-una artistica. Numai bine, VB
foarte simplu.. fotografia e o arta.. arta de a surprinde momentele care ne infrumuseteaza viatza,clipele mici care conteaza enorm :)
Initial:
-pentru ca doream sa pastrez anumite momente din trecut in prezent.(bunicul imi povestea multe si imi parea rau ca nu a fost pasionat de fotorafie sa poata lasa in urma cateva amintiri in imagini)
Ulterior:
-pentru ca am intalnit oameni ca voi
-pentru ca unii ziceau ca nu pot, iar altii ziceau ca ceea ce fac e bine. (am vrut sa-mi demonstrez mie ca ce ziceau unii nu e adevarat).
-pentru ca prin fotografie am reusit sa ajung undeva usor mai spre vest.
-pentru ca am iubit.
Acum:
-pentru ca merita.
M-am apucat de fotografie, pentru ca peste ani cand voi fi in varsta, pozele sa-mi aminteasca fiecare clipa din viata mea.
Pentru ca imi place sa pictez in imagini. Pentru ca imi placea pictura, dar mi-am dat seama ca este mult mai usor sa apesi pe un buton, decat sa mazgalesti o panza. Intre timp am descoperit si scrisul.
ma ajuta sa ma exprim. a fost si va ramane un hobby.
Imi place sa desenez. Intre timp acum gasit o alta unealta.
Totodata, bunicul facea poze familiei, cat si prin locurile unde calatorea. Am mostenit mai tarziu aparatul foto, iar de acolo a fost doar un pas spre viziunea mea, amprenta care a avut si bunicul meu o oarecare influenta.
eram probabil in gimnaziu, nici nu mai stiu cati ani aveam. imi doaream tare mult un aparat de fotografiat si cand l am primit am fotografiat niste tufe de langa un lac intr-o dimineata de iarna. de atunci am inceput sa ma gandesc la fotografie ca la ceva sensibil.
Post a Comment