baran

marturisire

Ce-ncrucisare fericita: doar linia orizontului si tu mergand spre mine (pacat ca la final de melodie). Ma doare sa te vad asa, albit de nopti in versuri, recostruit din resturi, incatusat inca de-mbratisarile din care te-ai desprins cu zambetul aproape stins. Iubirea lor usoara te-apasa, te-nconjoara, in ochi porti insomnii si lacrimi retinute si inceputuri mute ce n-au dus nicaieri. Mai speri? Femeile ce te-au iubit s-au cuibarit in tine, acum din carnea ta ies fluturi si-anunta norii ca te-ai lepadat de ieri si-aproape-ai renuntat la maine. Desi ranite, pana si ele te-au gasit nevinovat, necondamnat si-ndreptatit sa cauti. Naiv si Vina impart aceleasi litere.

Mi-e greu sa-ncep sa te iubesc. Te-am asteptat atat de mult. Ar trebui sa fii spectaculos, insa esti doar batran si folosit si neiubit.

Mai bine stau si-astept si poate-mi trece. Pentru ca nu stiu sa iubesc decat barbati pe care imi permit sa-i las sa plece.