ferestrele-s deschise spre orice si oricum... dar nu acum; acum esti pe acelasi drum a nu stiu cata oara si a-nceput sa doara, ai doua buzunare cusute de plamani, dintr-unul te sugruma frica, din celalalt dorinta, alergi innebunit dupa un croitor, dar foarfecele-s in interior, confunzi interiorul cu afara, pe dumnezeu cu o cutie muzicala si dragostea cu o femeie goala, dupa o suta de povesti te simti ca-n prima zi de scoala si-n fiecare seara o iei de la-nceput, chiar daca-n fiecare dimineata iti spui ca e prea mult.
luminile sunt multe, cand clare, cand absurde, in ritm fara raspunsuri se-ndoaie trupuri, umbre, respira toti deodata aceleasi vise mute, se chinuie sa uite ca nici in seara asta nu-i nimeni sa-i asculte, hainele sunt de ieri, dorintele de-acum, tristetile de maine, cersesc imbratisari, promisiuni si confirmari, vaneaza inceputuri, te prind in joaca lor reinventati, iertati, a nu stiu cata oara te uiti parca de-afara la tine cum transpiri, te miri - ca nu te potrivesti, ca n-o gasesti, dar te-amagesti ca daca tu te irosesti in cele mai nepotrivite locuri atunci de ce n-ar fi si ea la fel pe undeva, in contratimp cu lumea, cu muzica, mirata, privindu-se de-afara si asteptand s-apari.
liniste blanda, ca o oglinda, cautatorul de frumos s-a uratit, cautatorul de mai mult a obosit, nu i-a ramas decat sa caute in el tot ce-a gasit in jur pe jumatate si poate... din vidul de acum spre mai departe din buzunare isi va creste singur aripi, din sute de povesti isi va cladi un singur drum, iar dragostea... o va gasi cand o sa fie indeajuns de bun.
3 comments:
superb!
cautatorul de frumos e in fiecare dintre noi :)
foarte frumos spus!
adevarul este ca, pana la urma la asta se rezuma totul: sa-ti gasesti linistea in tine, sa-ti croiesti singur aripile, sa inveti sa zbori...iar daca pe parcurs se gaseste cine sa te si ajute din cand in cand, cu atat mai bine!
surpins perfect momentul
bravo
Post a Comment