Scrisoare

Îți scriu să te-anunț că știu cum te simți, când ți se pare că inima ta bate degeaba și îți e teamă să stai s-o asculți pentru că ea nu te-ar lăsa să te minți și poate nu vrei să te vezi din afară cum rătăcești pe distanța veșnic egală dintre ce ești și ce ți se pare că trebuie să fii, când paralizezi la marginea vieții, un biet spectator la un film cu pretenții din care nu rezonezi cu nimic și totuși rămâi cuminte în sală de parcă nu ai de ales și încă n-ai înțeles că filmul tot tu-l proiectezi și-ți vine să urli la oameni pe stradă că e atâta iubire în tine și nu reușește să iasă afară, că vrei să atingi o ființă umană, că vrei să o vezi și vrei să te vadă, că vrei să trăiești, nu doar să respiri, că nu îndrăznești să te-oprești și să fii cine ești de teamă că lumea întreagă s-ar duce în față și te-ar uita imediat și-acum e momentul în care aș vrea să închei cu ceva minunat, să-ți arăt o ieșire, să-ți dau eu un sens, un răspuns sau iubire, ei bine, nu am nimic să-ți ofer, am vrut doar să-ți spun că știu cum te simți, că suntem mai mulți și în cazul în care nu ne salvăm separat, putem să-ncercăm împreună, sau poate ne ținem o vreme de mână, așa izolați, imperfecți și speriați.