1 mai in bucuresti :)

lara

hugs.

people hugging in the studio. some of them had only just met. beautiful day, thanks everyone!

cine m-a imbratisat la optimism 2010?

vineri, pe 9 aprilie, am participat la optimism 2010... pentru ca nu sunt obisnuita sa vorbesc in public, am avut emotii foarte mari. mi-au trecut doar cand mi-am spus ca in primul rand merg sa ascult povestile altor oameni de la care am ce invata, iar faptul ca am si eu de spus cateva cuvinte pret de 10 minute trebuie sa ramana unul oarecare. a functionat pana cand m-am ridicat si am pus mana pe microfon. imi tremurau mainile, picioarele, gandurile, a fost o mare lupta :)

am asteptat doua zile pana sa scriu despre optimism2010, pentru ca eram curioasa ce viziune voi avea asupra lui dupa ce se risipesc trairile interioare intense... acum ca emotiile s-au dus, am ramas pur si simplu bucuroasa si placut surprinsa de insasi existenta acestui eveniment unde tot felul de oameni vin sa imparta unii cu altii povesti cu happy end, intr-o era in care lumea incepe sa nu prea mai creada si are nevoie mai mult decat oricand de asa ceva. au fost vorbitori emotionati si emotionanti si un public cald si deschis... daca inainte, cand imi construiam discursul, m-am gandit ca poate o sa par naiva si caraghioasa cu parerile mele, ei bine, publicul a reusit cumva sa ma faca sa cred si mai tare in ce povesteam, chiar in timp ce povesteam.

ce incercam eu sa spun despre daydreamers project, pe scurt: de dinainte de primul cadru si pana acum, proiectul a functionat numai si numai datorita oamenilor care au facut parte din el; eu am avut o idee si am apasat un buton pe aparatul foto timp de vreo doua luni, insa ceea ce a dat viata proiectului a fost un sir de intentii si impulsuri pozitive din partea celor din jur si dorinta lor colectiva de a crede in frumos. sunt mandra posesoare a unei baze de date de oameni frumosi, destepti si sensibili care au decis sa rupa cate o ora din viata lor ca sa participe la ceva ce eu credeam ca e o serie foto. de fapt era inceputul unei mici comunitati de visatori, de oameni care vor sa creada in viata si in alti oameni din jur. si daca aici sau oriunde in lume se poate schimba ceva in bine, pai de oameni ca ei e nevoie... si exact oameni de felul asta au fost si la optimism2010, de la organizatori, vorbitori, participanti, pana la catelul galben din burete. si ma bucur naiv si sincer ca ei exista :)

P.S. dupa ce am vorbit ma invarteam derutata si inca emotionata pe hol, cand un baiat a venit din senin de nicaieri si m-a imbratisat. a fost un impuls copilaros care m-a miscat mult, un gest care a cuprins cumva esenta intregului eveniment, genul de moment simplu care te face sa indragesti viata asa cum e ea. nu stiu cine m-a imbratisat la optimism2010, insa imi doresc sa-i multumesc.

*update: am primit de la cristi manafu codul de la clipulet, asa ca, pentru curiosi, iata:

last summer

beautiful that way

multe jucarii, o lampa cu lumina calda, o foaie de hartie, o lanterna cu lumina rece, tablourile neterminate ale bunicului, bucati de carton pe care m-am jucat aiurea cu pensula dupa ce am amestecat culori, un radio vintage, nisip si pietre adunate de-a lungul anilor de pe la mari si oceane, doua betisoare chinezesti, baloane de sapun, suporturi de pahare din paris, un serban entuziast si pofta de fotografiat :) a, si soundtrack.

the little things...

the exa 1b experience

dragalasul aparat exa b1 cu aerul lui retro si un vizor cel putin datator de furca a nimerit intamplator la mine. nu stiam daca mai functioneaza asa ca am cumparat cel mai ieftin film pe care l-am gasit pentru niste teste rapide. filmul a fost scanat cam pe fuga, asa ca investigatiile continua, insa cateva detalii m-au facut sa-mi doresc mult sa mai ies la joaca. nice camera, great feeling.

doina

flo

city of child

facand curat prin foldere am gasit cateva imagini din india care se pare ca mi-au spus mai multe acum decat la prima vedere, asa ca am facut un update seriei city of child :)