35mm de prin 2009

daydreamers updates

am ajuns - surprinzator de repede - la 711 visatori. ii gasiti acum pe site :) perioada in care am lucrat la proiect a fost incredibila... am cunoscut sute de oameni frumosi si pe toti i-am cunoscut zambind. e momentul sa iau o pauza, ca tot vin sarbatorile... incepand cu ianuarie planuiesc sa plec prin tara cu proiectul daydreamers, asa ca daca vreti sa participati si sunteti in brasov, timisoara, iasi, cluj, sibiu, constanta sau unde mai vreti voi si puteti da o mana de ajutor, astept mailuri cu sugestii :)

* update:
aparusera niste probleme cu site-ul din cauza traficului prea mare si alexunu.ro nu a functionat cateva zile. din fericire am primit un mare ajutor de la echipa dreamproduction - asadar, site-ul a fost ingrijit, reparat, upgradat, iar acum se afla sus pe platforma blogu.lu. multumesc mult lui pedro care a venit cu ideea si tuturor celor care au mai lucrat la site. parerea lor despre toata treaba asta o gasiti aici.

the daydreamers are now online :)

multumiri anei, avem daydreamers online!

click here for the daydreamers project

a fost o zi plina azi, au venit in jur de 50 de visatori la studio, sunt coplesita de toate reactiile pozitive la proiect, de felul in care s-au implicat oamenii si au raspandit vestea mai departe... va multumesc mult tuturor, ma bucur ca v-am cunoscut si ca v-am vazut zambind cu ochii inchisi :)

am ajuns pe la 250, va astept in continuare...

daydreamers preview

cum a inceput: asteptam de mult un proiect simplu si senin care sa aduca zambete pe buzele privitorilor si la care sa-mi placa si mie mult sa lucrez. ideea s-a conturat intr-o zi obisnuita in care m-am trezit ca, in timp ce ma gandeam la ceva frumos, am inceput sa zambesc de una singura. mi-am imaginat o colectie de ganduri frumoase sterpelite de la oameni relaxati... mi-am imaginat culorile vii, pleoapele inchise peste visele lor, izolandu-i de galagia de afara - clipele in care nu mai exista materie asa cum o stim si fiecare isi dizolva grijile, nelinistile si dorintele intr-o liniste frumoasa, numai a lui.

cum a continuat: l-am rugat pe lex sa ma ajute cu un fundal colorat, am facut primul test pe paul, dupa care am intrebat cativa prieteni daca vor sa participe. de aici lucrurile au inceput sa curga aproape fara mine. mi s-a parut interesant ca oamenii au ales sa rupa o ora din timpul lor ca sa vina la studio fara sa stie exact despre ce era vorba. din momentul in care au intrat pe usa era clar ca sunt potriviti pentru proiect, pentru simplul fapt ca se aflau acolo :) ce am vazut eu din spatele aparatului e greu de descris in cuvinte si probabil ca depaseste si imaginile obtinute - cand oamenii zambesc cu ochii inchisi, gandindu-se la ceva frumos, se abandoneaza, se transforma in asa masura incat iti vine sa-i imbratisezi si sa-i iubesti. asa ca mi s-a parut dragut sa incerc sa strang 1000 de oameni numai buni de iubit :)

multumesc mult tuturor celor care au participat pana acum!

iata 22 din primii 160 fotografiati:

cine mai vrea sa dea o mana de ajutor - mail la contact [at] alexunu.ro

lara

cand noi visam...

cand noi visam nu trebuie sa fie dupa asfintit, nu vrem nici perne, nici cearsafuri si nici tricouri albe de dormit, ne e de-ajuns o singura secunda in care sa clipim obloane moi, senine, peste nori, iar timpul isi va scoate fracul si ne va lua zambind in zbor spre alte zari; cand noi visam amestecam taceri cu acuarele, miros de iarba vara cu trenuri catre mari si puful de pe bratele bronzate cu chitari, fete desculte-n rochii lungi si transparente cu rasete portocalii de mandoline si buze fine cu versuri mute, fara rime; cand noi visam, in loc de samburi punem inc-un miez, in loc de prea tarziu o prima oara, in loc de arme o vioara, in loc de-adulti si complicati, pierduti si goi si obositi - o dimineata simpla in care va treziti indragostiti; cand noi visam ne transformam in mii de dimineti indragostite si le-atarnam hamace linistite cu fiori prin zgarie nori si flori, sa le gasiti cand rataciti adulti si obositi si complicati, voi cei ce ati uitat cum sa visati.

fragmente de italia

fara prea multe cuvinte... roma + imprejurimi si umbria - click aici
toata seria trasa cu 50mm (o mica provocare simpatica pentru mine)

florentina

toata seria pe alexunu.ro

more kids

kids updates
:)

more lara

and even more lara here

in the city

un portret

mai multe aici

alb, negru, dar mai ales intre

3x mirela oprisor, actrita

2 x melo, model

si...
mihai & teo :)

ally retro

35mm moods

Piata Unirii

ina's masks

friday night

de ce te-ai apucat de fotografie?

in ordine alfabetica...

Alecu Grigore: M-am apucat pentru ca fotografia este un virus extrem de contagios

Alex Galmeanu: Daca este sa gandesc lucrurile intr-un sens filozofic, acum am aflat ca aparatul de fotografiat imi da un scop oriunde ma aflu. E un fel de sursa de echilibru. Revenind cu picioarele pe pamant, realizez ca m-am apucat de meseria asta dintr-un orgoliu. Am vrut sa fac imagine de film si intr-un anumit context am aflat ca nu o pot face fara sa invat fotografie. Am invatat si am ramas la fotografie.

Alex Lungu: Cred ca in prima faza din plictiseala.

Alex Matusciac: Pentru ca ma plictiseam la jobul vechi si m-am jucat intr-o zi cu un aparat.

Ana Pobleanu: Pentru ca am vrut sa explorez latura artistica pe care mereu am crezut ca o am

Andi Popescu: Pentru ca-mi placeau modelele, doar ca intre timp a devenit altceva.

Andreea Ardelean: Pentru ca atunci simteam o placere dar in timp a ajuns o nevoie in a exprima ce simt.

Andrei Ionita: Pentru ca am avut ocazia și s-a intamplat sa-mi placa

Arnold Vancea: Vroiam sa surprind frumosul, mai nou feminin.

Bogdan Dinca: Pentru ca intuiam ca o sa imi placa.

Cristian Bisca: Pentru ca pe la 8 ani am pus mana pe aparatul tatalui meu, si am ramas sa zicem fascinat.

Dinu Lazar: M-am apucat de fotografie pentru ca imi place tehnica, imi plac gadgeturile, mor dupa optica, fizica, mecanica, si un aparat foto si un obiectiv sunt cele mai interesante jucarii care nu te fac de ris la relativ nici o virsta; cu trenuletzul sau cu avionul telecomandat nu ma pot juca toata ziua ( inca), dar cu aparatul foto, da, si asta e grozav.

Ioana Birdu: Pentru ca e modul cel mai placut in care pot spune povesti despre mine si altii si asta mi s-a parut ca mi se potriveste.

Ioana Toma: Simteam ca arhitectura m-ar plafona f tare.

Iulian Chiculita: Cam greu sa-mi aduc aminte… A venit asa de la sine si a crescut. Stiu doar ca imi doream f mult un slr, la vremea aia nu erau digitale, si eram la concurenta cu prietena mea de la acea vreme. Ne-am "starnit" si cultivat reciproc dorinta de a face poze si de a avea un aparat cat mai fain. Eram copii.

Lucian Chipuc: Pentru ca mi se pare ca fiind un hobby care-ti ofera un instant gratification + gadget pleasure.

Mihnea Bratu: M-am apucat de fotografie pt. ca am lucrat foarte mult cu imaginile in meseria mea de grafician si am prins drag de ele, apoi am vrut sa fac si eu fotografiile mele nu doar sa le prelucrez pe ale altora, si m-am mai apucat de foto pt. ca este un hobby misto deoarece nu doar te poti exprima in imagini ci poti si socializa cu altii care impart acelasi hobby cu tine.

Mircea Netea: Pentru gagici. S-au schimbat motivele in timp.

Miri Bratu: Primul contact cu fotografia l-am avut in camera obscura a unui prieten. A fost fantastic sa vad cum da viata unor momente care pentru mine erau doar amintiri, clipe ireversibile. Apoi am luat aparatul in mana si mi-am procurat propriile momente "reversibile". Si am hotarat sa le impartasesc celorlalti. Am gasit astfel o cale de comunicare, capitol la care nu pot spune ca excelez. Comunic, dar doar individual. Fotografiez pentru ca asa dau glas cautarilor mele.

Peter Iancovici: O aveam in sange de mult... tot pozam prin liceu si multi imi ziceau ca ma fac fotograf si eu nu ca ma fac doctor... Si nah tot foto am facut pana la urma din pasiune.

Radu Dumitrescu: Era ceva ce stiam ca o sa-mi placa. Adica probabil imi doream de mult, dar nu am avut ocazia.

Ruxandra Ion: Pentru ca am pus mana intamplator pe primul aparat foto si nu am mai putut sa il las din mana. Acum cand nu am timp sa fac poze simt ca ceva imi lipseste, mi-a intrat in sange.

Sabina Dimitriu: Nu stiu de ce, sau ce a fost in capul meu cand am luat prima data aparatu' in mana. Pot sa zic si ca a meritat?

Stelian Pavalache: m-am apucat pentru ca era mai "repede" decat pictura

Vlad Birdu: M-am apucat pentru ca am vazut un site cu poze care mi-au placut la vremea aia si am vrut sa-mi demonstrez ca pot si eu sa fac asa ceva. Din ambitie pe scurt.

Vlad Dodan: Mi-a placut ideea de a surprinde momentele din viata unui om, in imagini. Vedeam asta, adesea, in pozele pe care le facea unchiul meu, familiei. Era singurul care stia ce fac butoanele si rotitele de la camera foto.

Cam asta am adunat pana acum.

Eu: Pentru ca mi-a placut dintotdeauna sa ascult povesti, sa le spun, sa le adun. Si fotografia a fost doar una din metode. Am inceput fara intentii serioase si am continuat pur si simplu... sa vad unde duce drumul.

Voi?

lara in the real world

christina

mihnea

vernisaj. iepure

Iepure a aparut in atentia publicului in 2007. Viata lui de dinainte de acest moment ramane un mister. Tot ce stim este ca Iepure a inceput sa existe fara intentii prea serioase. Ca in cazul oricarei existente, un sens a binevoit sa se contureze pe parcurs. Impins de o pornire inexplicabila, Iepure a facut prima calatorie. A incercat sa imite turistii la Sinaia si sa se pozeze pe tunurile de la Peles, in schimb si-a descoperit pasiunea pentru fotografie si calatorii. Atat un prilej de cunoastere (si autocunoastere) cat si o metoda de a se ascunde de numarul mare de fani aparuti peste noapte, Iepure a continuat sa calatoreasca. In 2008 a ajuns pe o plaja in Goa, apoi la Paris. Calatoriile lui continua. Motivele lui raman ascunse. Unii cred ca Iepure fuge de o mare iubire din trecut. Altii sustin ca e doar un singuratic care iubeste viata si drumul. Singurul lucru de care suntem siguri este ca Iepure a consimtit sa fie fotografiat si expus, asa ca va asteapta impreuna cu Alexandra Sandu si prietenii in Cafe Verde vineri 16 ianuarie 2009, de la 20.00. Gasiti fotografiile acolo si dupa, insa numai vineri petreceti cu Iepure in persoana.

verdecafe.ro pentru detalii legate de locatie.alexunu@gmail pentru orice alte detalii.

denisa

on the road to self-sufficiency