Scrii foarte frumos, Alexandra. Pacat ca trebuie sa ti se vada frumusetea in teme triste, dar asta e lumea in care traim. Iti propun un experiment. Hai sa luam camera foto, profi sau nu, sa volan si sa fotografiem la fiecare oprire, din acelasi unghi, ce se vede... si sa vedem ce iese, sa stuidem, sa observam... Oricum, eu am ajuns la o singura concluzie, dupa ani de cautari si dupa ani in care imi era frica sa am un copil in lumea asta... fara Dumnezeu, nimeni nu se schimba in bine! Si mi-a trecut si frica de uratul lumii asteia si am facut un copil frumos si vad lumea mult mai frumoasa si vad binecuvantarea din viata mea... datorita lui Dumnezeu.
Nu e focalizata bine poza... :D glumesc, glumesc!!
Pai, probabil ca solutia este sa te bucuri de lucrurile bune cand le gasesti, sa dai fara sa te astepti sa primesti in schimb. Teoretic se stiu treburile astea, practic... sunt mai greu de pus in aplicare.
Nu ma mai cenzura.Am profitat de subiectul discutiei ca sa intreb de ce nu vb si despre situatia ta personala.Suntem multi aici care am vrea sa stim daca esti sau nu cu cineva.Si daca nu a avut nimeni curajul sa te intrebe direct,o fac eu.Iar daca nu ai curaj sa divulgi informatii aici imi poti scrie in privat.
1. nu inteleg pe cine intereseaza situatia mea personala sau pe cine intereseaza daca sunt sau nu cu cineva, nu sunt persoana publica. 2. daca te si prezinti, discutam in privat despre ce vrei tu, dar blogul meu nu e forum de dezbateri amoroase. asa ca urmatoarele comentarii de genul asta nu vor fi publicate. poti sa ma contactezi pe mail :)
Heey...o prietena apropiata iti urmareste blog-ul, si intamplarea face ca eu si prietenul meu sa fim in acea poza. Scrii extraordinar de frumos, multumesc sincer :)
HAA! ce tare, chiar m-am gandit care ar fi sansele sa descopar cine sunt personajele :) ma bucur atunci "de cunostinta" si mai ales ca nu v-ati suparat de invadarea intimitatii :P numai bine va doresc!
Foarte haois ăla sau aia de întreabă de viaţa personală şi se plânge pe ton poruncitor că e cenzurat(ă).
Cu ceva ani buni în urmă, în Bucureşti, îmi sărutam iubita pe stradă. Vazându-ne, o doamnă în vârstă ne-a apostrofat şi ne-a făcut nesimţiţi. E ceva normal?
Legat de fotografie, e făcută de departe tare; implicare zero. Compar-o cu a lui Doisneau, Kiss by the Hotel de Ville, 1950 ca să vezi de ce o poveste idealist-romantică nu o susţine.
da, sunt de acord, insa la mine a fost doar un moment picat din senin asa, aveam de ales intre a declansa si a nu declansa, indiferent de distanta. am preferat sa declansez si cu asta basta :)
masina e un fel de cocon personal, invelisul protector care ii apara de mediul exterior ostil, si da, fara sa-si dea seama, sau poate nici nu-i intereseaza, il fac si mai neprietenos. si mai e si celebrul "sa moara si capra vecinului" intalnit si in variantele "da' ce.... io-s mai prost?" sau "da' ce.... ala-i mai jmecher?" fiecare versus restul lumii, cred ca asa a fost mereu in orasul asta, cand e vorba de grupuri dragostea, respectul pentru ceilalti se mostenesc, romanii nu le-au avut niciodata, sa ne obisnuim cu ideea sau ce-o fi de facut? parerea mea weedi
ggl said: [quote] Legat de fotografie, e făcută de departe tare; implicare zero. Compar-o cu a lui Doisneau, Kiss by the Hotel de Ville, 1950 ca să vezi de ce o poveste idealist-romantică nu o susţine. [/quote]
Nu e cel mai bun exemplu. Doisneau a angajat actori care sa ii pozeze asa. Da, sunt de acord. Un wide sau ceva in zona a 50mm e mult mai bun decat un tele. E mai personal. Dar situatia de fata nu permitea. Si poate nici nu era nevoie. Arata foarte bine asa. Oamenilor nu le place sa fie pozati. Am fost apostrofat, de cateva ori.
Cătalin, ai dreptate, fotografia respectivă este regizată, deci nu e cel mai bun exemplu. Oricum, fotografia lui Doisneau a fost oferită drept argument că o fotografie trebuie să vorbească de la sine. Viaţa îţi oferă situaţii mult mai speciale decât poţi tu regiza. Totul e să înveţi să le fructifici.
Legat de apostrofare, se întamplă. Şi pe mine mă claxonează şoferii fără motiv întemeiat când merg cu bicicleta. Asta nu înseamnă că am să renunţ la mersul pe bicicletă.
Seamana cu doi tineri pe care i-am surprins intr-o seara: el rocker, ea tanara indragostita de sosia lui Cartarescu din tinerete: frumosi amandoi, pacat de aparatul care zacea acasa.
24 comments:
Scrii foarte frumos, Alexandra. Pacat ca trebuie sa ti se vada frumusetea in teme triste, dar asta e lumea in care traim. Iti propun un experiment. Hai sa luam camera foto, profi sau nu, sa volan si sa fotografiem la fiecare oprire, din acelasi unghi, ce se vede... si sa vedem ce iese, sa stuidem, sa observam... Oricum, eu am ajuns la o singura concluzie, dupa ani de cautari si dupa ani in care imi era frica sa am un copil in lumea asta... fara Dumnezeu, nimeni nu se schimba in bine! Si mi-a trecut si frica de uratul lumii asteia si am facut un copil frumos si vad lumea mult mai frumoasa si vad binecuvantarea din viata mea... datorita lui Dumnezeu.
Tu iti inchipui ce plict fenomenal ar fi intre atatea iubiri laiete ?
da si ce ne-am mai plictisi fara furturi, violuri, crime, razboaie, foamete... noroc ca le avem ca sa apreciem lucrurile bune :P
Nu e focalizata bine poza... :D glumesc, glumesc!!
Pai, probabil ca solutia este sa te bucuri de lucrurile bune cand le gasesti, sa dai fara sa te astepti sa primesti in schimb. Teoretic se stiu treburile astea, practic... sunt mai greu de pus in aplicare.
Sa aveti o zi frumoasa!
Nu ma mai cenzura.Am profitat de subiectul discutiei ca sa intreb de ce nu vb si despre situatia ta personala.Suntem multi aici care am vrea sa stim daca esti sau nu cu cineva.Si daca nu a avut nimeni curajul sa te intrebe direct,o fac eu.Iar daca nu ai curaj sa divulgi informatii aici imi poti scrie in privat.
1. nu inteleg pe cine intereseaza situatia mea personala sau pe cine intereseaza daca sunt sau nu cu cineva, nu sunt persoana publica. 2. daca te si prezinti, discutam in privat despre ce vrei tu, dar blogul meu nu e forum de dezbateri amoroase. asa ca urmatoarele comentarii de genul asta nu vor fi publicate. poti sa ma contactezi pe mail :)
Heey...o prietena apropiata iti urmareste blog-ul, si intamplarea face ca eu si prietenul meu sa fim in acea poza. Scrii extraordinar de frumos, multumesc sincer :)
HAA! ce tare, chiar m-am gandit care ar fi sansele sa descopar cine sunt personajele :) ma bucur atunci "de cunostinta" si mai ales ca nu v-ati suparat de invadarea intimitatii :P numai bine va doresc!
Avoid traffic. Ride a bike.
Foarte haois ăla sau aia de întreabă de viaţa personală şi se plânge pe ton poruncitor că e cenzurat(ă).
Cu ceva ani buni în urmă, în Bucureşti, îmi sărutam iubita pe stradă. Vazându-ne, o doamnă în vârstă ne-a apostrofat şi ne-a făcut nesimţiţi. E ceva normal?
Legat de fotografie, e făcută de departe tare; implicare zero. Compar-o cu a lui Doisneau, Kiss by the Hotel de Ville, 1950 ca să vezi de ce o poveste idealist-romantică nu o susţine.
da, sunt de acord, insa la mine a fost doar un moment picat din senin asa, aveam de ales intre a declansa si a nu declansa, indiferent de distanta. am preferat sa declansez si cu asta basta :)
Si sa mai zica cineva ca nu e mica tarisoara noastra. Genial!
masina e un fel de cocon personal, invelisul protector care ii apara de mediul exterior ostil, si da, fara sa-si dea seama, sau poate nici nu-i intereseaza, il fac si mai neprietenos. si mai e si celebrul "sa moara si capra vecinului" intalnit si in variantele "da' ce.... io-s mai prost?" sau "da' ce.... ala-i mai jmecher?" fiecare versus restul lumii, cred ca asa a fost mereu in orasul asta, cand e vorba de grupuri dragostea, respectul pentru ceilalti se mostenesc, romanii nu le-au avut niciodata, sa ne obisnuim cu ideea sau ce-o fi de facut?
parerea mea
weedi
si eu ma bucur "de cunostinta" :)
multumesc mult, si eu iti doresc succes in tot ceea ce faci, pentru ca se vede faptul ca pui suflet :)
va provoc la o sedinta foto pe strada, va pupati in cele mai aglomerate locuri din bucuresti si eu dupa voi cu aparatul :)
vorbesti serios? paaaaai, ne-ar facea mare placere!
da-mi un mail pe contact at alexunu.ro si discutam :)
Îmi place poza ta, pentru că de mult n-am mai văzut nimic frumos la Bucureşti şi m-ai făcut să mă gândesc că poate-poate...
ggl said:
[quote] Legat de fotografie, e făcută de departe tare; implicare zero. Compar-o cu a lui Doisneau, Kiss by the Hotel de Ville, 1950 ca să vezi de ce o poveste idealist-romantică nu o susţine. [/quote]
Nu e cel mai bun exemplu. Doisneau a angajat actori care sa ii pozeze asa.
Da, sunt de acord. Un wide sau ceva in zona a 50mm e mult mai bun decat un tele. E mai personal. Dar situatia de fata nu permitea. Si poate nici nu era nevoie. Arata foarte bine asa.
Oamenilor nu le place sa fie pozati. Am fost apostrofat, de cateva ori.
Cu timpul vom scoate frumosul din noi si-l vom arata celorlalti. N-o sa mai fim egoisti. :)
Bun post!
Felicitari
Cătalin, ai dreptate, fotografia respectivă este regizată, deci nu e cel mai bun exemplu. Oricum, fotografia lui Doisneau a fost oferită drept argument că o fotografie trebuie să vorbească de la sine. Viaţa îţi oferă situaţii mult mai speciale decât poţi tu regiza. Totul e să înveţi să le fructifici.
Legat de apostrofare, se întamplă. Şi pe mine mă claxonează şoferii fără motiv întemeiat când merg cu bicicleta. Asta nu înseamnă că am să renunţ la mersul pe bicicletă.
si tu ai facut rau cu buna stiinta. chiar daca aperi mereu binele si frumosul. you're human after all
da, asa e :)
Seamana cu doi tineri pe care i-am surprins intr-o seara: el rocker, ea tanara indragostita de sosia lui Cartarescu din tinerete: frumosi amandoi, pacat de aparatul care zacea acasa.
"Imi place sa ma uit la ei si sa imi imaginez ca se vor saruta pentru totdeauna"
Eu nu prea cred...dragostea asta de pe strada zboara. e asa-zisa "dragoste dintai" care se raceste.
deci e o foto tipica, un moment prea comun.
nu atac p nimeni, nici artistul, nici modelele. doar ca m'a lovit un plictis cand am vazut poza.
Post a Comment