daydreamers timisoara

proiectul daydreamers a inceput in septembrie 2009. la sfarsitul anului mi-am propus sa realizez un fel de turneu daydreamers prin tara, ca sa adun zambete visatoare si din alte orase. dupa calcule indelungate, am ajuns la un buget prea mare, care nu se potrivea deloc cu spiritul proiectului, asa ca am abandonat ideea initiala. la optimism 2010 am povestit despre cum daydreamers a functionat datorita zecilor de oameni care s-au implicat si au generat noi actiuni fericite... si abia dupa ce m-am auzit vorbind mi-am dat seama ca tot asa se va intampla si cu restul tarii. confirmarea am primit-o de la anca si street delivery timisoara, care m-au invitat sa expun daydreamers pe strada la ei in oras. ca sa fie totul frumos, am decis sa expunem visatori timisoreni, pe care inca nu ii aveam la colectie. alex ne-a pus la dispozitie studioul foto pentru doua zile fara sa ceara nimic in schimb, visatorii au venit si si-au daruit gandurile bune, la fel cum multi alti oameni au contribuit fiecare cu cate ceva, de la carat backgroundurile colorate pana la oferit cazare, mancare, bautura, timp si energie. intre timp, azero ne ajuta cu printurile pentru street delivery. si tot intre timp, clujul si iasiul isi aduna visatorii, sa vedem ce se intampla mai departe :) nu uitati, daydreamers project este deschis propunerilor, sugestiilor si chemarilor bine intentionate. multumesc tuturor.

cine m-a imbratisat la optimism 2010?

vineri, pe 9 aprilie, am participat la optimism 2010... pentru ca nu sunt obisnuita sa vorbesc in public, am avut emotii foarte mari. mi-au trecut doar cand mi-am spus ca in primul rand merg sa ascult povestile altor oameni de la care am ce invata, iar faptul ca am si eu de spus cateva cuvinte pret de 10 minute trebuie sa ramana unul oarecare. a functionat pana cand m-am ridicat si am pus mana pe microfon. imi tremurau mainile, picioarele, gandurile, a fost o mare lupta :)

am asteptat doua zile pana sa scriu despre optimism2010, pentru ca eram curioasa ce viziune voi avea asupra lui dupa ce se risipesc trairile interioare intense... acum ca emotiile s-au dus, am ramas pur si simplu bucuroasa si placut surprinsa de insasi existenta acestui eveniment unde tot felul de oameni vin sa imparta unii cu altii povesti cu happy end, intr-o era in care lumea incepe sa nu prea mai creada si are nevoie mai mult decat oricand de asa ceva. au fost vorbitori emotionati si emotionanti si un public cald si deschis... daca inainte, cand imi construiam discursul, m-am gandit ca poate o sa par naiva si caraghioasa cu parerile mele, ei bine, publicul a reusit cumva sa ma faca sa cred si mai tare in ce povesteam, chiar in timp ce povesteam.

ce incercam eu sa spun despre daydreamers project, pe scurt: de dinainte de primul cadru si pana acum, proiectul a functionat numai si numai datorita oamenilor care au facut parte din el; eu am avut o idee si am apasat un buton pe aparatul foto timp de vreo doua luni, insa ceea ce a dat viata proiectului a fost un sir de intentii si impulsuri pozitive din partea celor din jur si dorinta lor colectiva de a crede in frumos. sunt mandra posesoare a unei baze de date de oameni frumosi, destepti si sensibili care au decis sa rupa cate o ora din viata lor ca sa participe la ceva ce eu credeam ca e o serie foto. de fapt era inceputul unei mici comunitati de visatori, de oameni care vor sa creada in viata si in alti oameni din jur. si daca aici sau oriunde in lume se poate schimba ceva in bine, pai de oameni ca ei e nevoie... si exact oameni de felul asta au fost si la optimism2010, de la organizatori, vorbitori, participanti, pana la catelul galben din burete. si ma bucur naiv si sincer ca ei exista :)

P.S. dupa ce am vorbit ma invarteam derutata si inca emotionata pe hol, cand un baiat a venit din senin de nicaieri si m-a imbratisat. a fost un impuls copilaros care m-a miscat mult, un gest care a cuprins cumva esenta intregului eveniment, genul de moment simplu care te face sa indragesti viata asa cum e ea. nu stiu cine m-a imbratisat la optimism2010, insa imi doresc sa-i multumesc.

*update: am primit de la cristi manafu codul de la clipulet, asa ca, pentru curiosi, iata:

daydreamers updates

am ajuns - surprinzator de repede - la 711 visatori. ii gasiti acum pe site :) perioada in care am lucrat la proiect a fost incredibila... am cunoscut sute de oameni frumosi si pe toti i-am cunoscut zambind. e momentul sa iau o pauza, ca tot vin sarbatorile... incepand cu ianuarie planuiesc sa plec prin tara cu proiectul daydreamers, asa ca daca vreti sa participati si sunteti in brasov, timisoara, iasi, cluj, sibiu, constanta sau unde mai vreti voi si puteti da o mana de ajutor, astept mailuri cu sugestii :)

* update:
aparusera niste probleme cu site-ul din cauza traficului prea mare si alexunu.ro nu a functionat cateva zile. din fericire am primit un mare ajutor de la echipa dreamproduction - asadar, site-ul a fost ingrijit, reparat, upgradat, iar acum se afla sus pe platforma blogu.lu. multumesc mult lui pedro care a venit cu ideea si tuturor celor care au mai lucrat la site. parerea lor despre toata treaba asta o gasiti aici.

the daydreamers are now online :)

multumiri anei, avem daydreamers online!

click here for the daydreamers project

a fost o zi plina azi, au venit in jur de 50 de visatori la studio, sunt coplesita de toate reactiile pozitive la proiect, de felul in care s-au implicat oamenii si au raspandit vestea mai departe... va multumesc mult tuturor, ma bucur ca v-am cunoscut si ca v-am vazut zambind cu ochii inchisi :)

am ajuns pe la 250, va astept in continuare...

daydreamers preview

cum a inceput: asteptam de mult un proiect simplu si senin care sa aduca zambete pe buzele privitorilor si la care sa-mi placa si mie mult sa lucrez. ideea s-a conturat intr-o zi obisnuita in care m-am trezit ca, in timp ce ma gandeam la ceva frumos, am inceput sa zambesc de una singura. mi-am imaginat o colectie de ganduri frumoase sterpelite de la oameni relaxati... mi-am imaginat culorile vii, pleoapele inchise peste visele lor, izolandu-i de galagia de afara - clipele in care nu mai exista materie asa cum o stim si fiecare isi dizolva grijile, nelinistile si dorintele intr-o liniste frumoasa, numai a lui.

cum a continuat: l-am rugat pe lex sa ma ajute cu un fundal colorat, am facut primul test pe paul, dupa care am intrebat cativa prieteni daca vor sa participe. de aici lucrurile au inceput sa curga aproape fara mine. mi s-a parut interesant ca oamenii au ales sa rupa o ora din timpul lor ca sa vina la studio fara sa stie exact despre ce era vorba. din momentul in care au intrat pe usa era clar ca sunt potriviti pentru proiect, pentru simplul fapt ca se aflau acolo :) ce am vazut eu din spatele aparatului e greu de descris in cuvinte si probabil ca depaseste si imaginile obtinute - cand oamenii zambesc cu ochii inchisi, gandindu-se la ceva frumos, se abandoneaza, se transforma in asa masura incat iti vine sa-i imbratisezi si sa-i iubesti. asa ca mi s-a parut dragut sa incerc sa strang 1000 de oameni numai buni de iubit :)

multumesc mult tuturor celor care au participat pana acum!

iata 22 din primii 160 fotografiati:

cine mai vrea sa dea o mana de ajutor - mail la contact [at] alexunu.ro